Astăzi, Parlamentul European se pregătește să adopte o lege istorică pentru libertatea presei, marcând un pas crucial în protejarea jurnaliștilor și combaterea amestecului în deciziile editoriale. Această lege, prima de acest fel în Europa, vine ca răspuns la amenințările tot mai crescute la adresa presei, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene.
Sabine Verheyen, europarlamentarul german care a fost raportorul textului, subliniază că legea reprezintă un răspuns hotărât la incidente grave, de la asasinarea unei jurnaliste de investigație din Malta la atacurile asupra libertății și pluralismului din Ungaria sau Polonia.
Printre prevederile-cheie ale legislației se numără obligațiile impuse statelor membre de a garanta independența editorială și funcțională a presei publice, inclusiv prin asigurarea unei finanțări durabile și previzibile.
Legea se concentrează, de asemenea, pe respectarea secretului surselor jurnalistice și interzice implementarea tehnologiilor de supraveghere, precum programele spion, care pot fi folosite atât de jurnaliști, cât și împotriva acestora. Deși Franța a insistat pe parcursul negocierilor să includă excepții în numele securității naționale, acestea au fost strict limitate, iar referințele la securitate lipsesc din textul ce urmează să fie adoptat.
De asemenea, legea propusă include măsuri menite să protejeze conținutul jurnalistic pe internet împotriva abuzurilor posibile pe platformele online. Aceste măsuri vor împiedica ștergerea sau restricționarea arbitrară a articolelor sau reportajelor video. Mai mult decât atât, legea introduce obligații de transparență privind proprietatea mass-media.
Pe lângă aceste aspecte, legea instituie un Comitet European independent pentru Servicii Media, compus din reprezentanți ai autorităților naționale de reglementare. Acest comitet va fi responsabil de supravegherea mai strictă a concentrărilor din sectorul media care ar putea afecta pluralismul și concurența.
Cu toate acestea, un deputat olandez a atras atenția că eficacitatea acestei legi depinde în mare măsură de aplicarea strictă a sa de către executivul european, prin tragerea la răspundere a guvernelor care exercită presiuni asupra presei. În contrast, un europarlamentar francez de extremă dreapta a acuzat Uniunea Europeană că acaparează competențele naționale ale statelor membre și încearcă să instituie „un minister al adevărului”.
