Azi se implinesc 104 ani de la intrarea Romaniei in Razboiul de Intregire. Hotararea Consiliului de Coroana, prezidat de Regele Ferdinand, a fost luata la zece zile dupa ce prim-ministrul Ion I. C. Bratianu semnase in secret aderarea Romaniei la Antanta, dupa indelungi negocieri.
Iata cum a argumentat Ionel Brătianu decizia guvernului:
„Vom ieși învingători, dar nu sunt sigur, se poate să fim și învinși. De aceea, vreau să se știe bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara trebuie în această clipă să facă acest gest.
În viața națiunilor sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o astfel de situație este astăzi românismul. Și dacă nu azi, atunci mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi”.
La aflarea vestii intrarii României in razboi de partea Antantei, familia de Hohenzollern l-a renegat pe Ferdinand, iar pe castelul german al acesteia a fost arborat doliu.
Cu astfel de conducatori a fost posibila Marea Unire.
„Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază” (Eminescu)
H. Blidaru
