În primul tur a câştigat furia faţă de partidele de la putere. Urmarea: majoritatea guvernamentală nu are reprezentant în finala prezidenţială. După ce a reuşit, printr-o strategie abilă, să capitalizeze masiv nemulţumirea electoratului, George Simion s-a lansat într-o serie de improvizaţii – în care supra-expunerea din prima săptămână a fost urmată de fuga de dezbateri – pe cale să aibă ca efect, în turul 2, trezirea unui val contrar, mai puternic.
Marele dezavantaj al liderului AUR este finala cu alt candidat decât cel al coaliţiei aflate la putere. Împotriva lui Antonescu i-ar fi fost uşor lui Simion să îndrepte tunul frustrărilor – întemeiate! – ale cetăţenilor. Dar, în finala cu alt exponent al opoziţiei, s-au pus în mişcare criterii diferite de evaluare. Probabil că agitaţia lui Simion, imediat după turul 1, a fost determinată de această necesitate de a-şi recalibra discursul.
În fapt, însă, a reuşit să-şi ostilizeze milioane de bugetari şi membri ai familiilor acestora, prin ameninţarea cu concedierea a 500.000 de angajaţi de la stat. „Vârsta, elanul tinereţii, este firesc, poate a fost o figură de stil. Este imposibil aşa ceva şi nici nu există să fie luată în calcul o situaţie de genul acesta”, a încercat Călin Georgescu să dreagă gafa celui pe care l-a numit „protejatul meu mai tânăr” – o sintagmă surprinzătoare, din cauza posturii de inferioritate-subordonare în care Georgescu l-a pus pe finalistul AUR.
Simion a dezamăgit şi diaspora, prin comportamentul ciudat de la Londra, dar şi pe cei care i-au luat în serios promisiunea caselor cu 35.000 de euro, cărora le-a spus că a fost doar „marketing”. A ridicat semne de întrebare privind evoluţiile viitoare, prin ameninţările cu referendum pentru reluarea turului 2, suprapuse peste promisiunea desemnării lui Georgescu drept prim-ministru, a forţării de alegeri anticipate şi a convocării unui referendum pentru revenirea la monarhie.
Au surprins, de asemenea, numele vehiculate pentru funcţii grele în stat, precum cel al avocatului Piperea pentru şefia BNR, în plină panică a deprecierii leului.
Şi-a ostilizat presa, agresivitatea sa culminând cu publicarea unei filmări secrete a dialogului avut pe un ton arogant cu echipa Digi 24. Dar poate cel mai greu de înţeles e mesajul ameninţător transmis celor care nu-l susţin: „Ce mă fac cu voi? Individual, nu în grup”.
Ciudat e şi faptul că Simion, deşi este vicepreşedinte al Conservatorilor Europeni (familie politică pro-europeană în esenţă, dincolo de accentele critice şi sceptice, în numele unui invocat „euro-realism”), nu s-a străduit să dezamorseze acuzaţiile privind reorientarea ţării catre Rusia, în condiţiile în care ştie că majoritatea covârşitoare a românilor optează pentru direcţia euroatlantică.
Iată câteva motive pentru care, duminică, liderul AUR s-ar putea să repete experienţa lui Ponta din 2014.
Nicuşor Dan a reuşit, în acest timp, prin discursul moderat şi coerent, lipsit de stridenţe şi axat pe ideile de unitate şi reconstrucţie, să ofere o alternativă constructivă la ameninţările şi haosul propagate de liderul AUR.
„Există un public care este în mod evident nemulțumit de modul în care s-a făcut politică până acum, oamenii au dreptate la a fi revoltați, dar îi încurajez să vadă pasul imediat următor, dacă nu cumva această revoltă ne duce la o stare de tensiune și mai mare în societate, la un haos administrativ și la un haos economic”, a declarat Nicuşor Dan, într-una din numeroasele dezbateri televizate la care contracandidatul său a refuzat să participe.
După un an electoral epuizant, în faţa perspectivei economice sumbre şi într-un context internaţional tensionat, votul de duminică reprezintă opţiunea între furie şi raţiune. Furie legitimă până la un punct şi raţiune necesară din acel punct mai departe.
