Abuzurile regimului Putin asupra democraţiei sunt de notorietate internaţională, de la disidenţi închişi sau otrăviţi, la jurnalişti asasinaţi, totul într-o atmosferă demnă de ţaratul roşu. De fapt, Putin, care nu ezită atunci când are ocazia să laude patriotismul lui Stalin, vine din zona liderilor URSS, comparaţia uzuală plasându-l undeva în zona unui Brejnev adaptat societăţii de consum.
Chiar dacă unii şi-au făcut speranţe naive la vremea respectivă, cum că un Medvedev va mai atenua tipul acesta urss-ist de conducere, aşteptările au fost zadarnice. Totul a fost o driblare a democraţiei, o folosire a pârghiilor democratice formale pentru a sluji autoritarismul. La fel cum tot doar un joc al aparențelor e marketingul politic care face din Putin genul de comunist reciclat în lider modern, cu alura lui de playboy călare pe Harley Davidson. Asocierea cu unii monștri sacri ai cinematografiei ori ultima cupă mondială – toate sunt investiții substanțiale în imaginea liderului rus.
Însă când se termină repriza prelungită de show mediatic, Putin trece la ceea ce a învățat mai bine să facă în laboratoarele KGB, luarea la ”11 metri” a adversarilor. În aceste condiții, de la declaraţii de apreciere la adresa lui Stalin, la fapte identice cu cele ale precursorului n-a mai fost decât un pas. Iată doar câteva dintre faptele de vitejie ale regimului Putin.
În octombrie 2006, Anna Politkovskaya, unul dintre jurnaliştii critici la adresa Kremlinului, intenţiona să publice o serie de articole care criticau politica guvernului în Cecenia. Pe cale de consecinţă, a fost împuşcată în cap în apartamentul său. A urmat asasinarea lui Alexander Litvinenko, fost agent KGB, care a defectat în Marea Britanie, unde a căutat să demaşte, prin publicarea unor cărţi, activităţile dubioase ale lui Putin în reţeaua KGB, luând, totodată, şi o poziţie critică faţă de politica statului rus. Finalul a fost pe măsură, a fost otrăvit cu substanţa radioactivă poloniu 210. Un alt jurnalist, Ivan Safronov, care şi-a permis să critice sistemul militar rus, a fost eliminat în 2007. În cazul lui, căderea de la etajul 5 a fost făcută să pară o sinucidere. Lichidarea liderului opoziției Boris Nemțov în 2015 și a magnatului Boris Berezovski a adăugat noi nume grele pe o listă care, din nefericire, rămâne deschisă. Ar mai fi de adăugat și cazul notoriu al şahistului de geniu Gari Kasparov, fondator al Frontului Civil Unit şi lider al coaliţiei de opoziţie „O altă Rusie”, care a fost arestat în 2007, cu o săptămână înaintea alegerilor legislative şi închis pentru cinci zile, el fiind nevoit în urma boicotării activităţii sale politice să renunţe la a mai candida la preşedinţie contra lui Medvedev. Cunoscut ca un mare contestatar al lui Putin, cel mai mare şahist din lume a declarat că-i este frică să nu aibă soarta altor incomozi ai regimului, de aceea e păzit de o gardă de corp 24 de ore din 24, ajungând să mănânce doar alimente despre care ştie cum au fost preparate.
În pofida acestui bilanț morbid, e greu de imaginat o restaurare a vechiului complex sovietic, structură întinsă în mai multe ţări, o forţă bazată pe un conglomerat de state supuse Moscovei. Chiar dacă par departe vechile fantome roşii, Uniunea Eurasiatică visată de Putin ne-ar putea demonstra că istoria nu se repetă în forma ei, ci în esenţa ei.
(va urma)
Ciprian Blidaru
