Interviu cu europarlamentarul Andi Cristea despre Inteligenţa artificială şi viitorul Europei. DeepSeek vs. Big Tech

Cu resurse limitate, dar cu o viziune ce sfidează orice precedent, DeepSeek, acest „David” al tehnologiei, înfruntă cu îndrăzneală „Goliatul” reprezentat de giganţii din Silicon Valley, aducând în prim-plan o revoluție tehnologică care riscă să pună la îndoială modelele tradiționale de dezvoltare AI.

„Europa nu reușește să genereze un DeepSeek propriu dintr-un motiv simplu: birocrația și lipsa unui ecosistem care să susțină inovația disruptivă” – Andi Cristea, europarlamentar PSD

De ce a surprins atât de tare acest start-up chinez? Ei bine, lansarea acestuia ne aduce foarte bine aminte de ideologia „Move fast and break things”, care a stat la baza apariției Facebook, Google și Amazon. Această nouă „inteligență artificială made in China”, bazată pe 10.000 de cipuri Nvidia A100 – considerate de mulți depășite – și o investiție de doar 5 milioane de dolari, rivalizează acum cu cei mai mari jucători de pe piață, precum OpenAI și Google.

Pentru a înțelege mai bine implicațiile acestui fenomen, am stat de vorbă cu Andi Cristea, europarlamentar și fost raportor al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe tema metaversului.

O discuţie despre criza modelului tradițional de dezvoltare AI, strategiile marilor puteri tehnologice și poziția Europei în această cursă:

– Este modelul tradițional de dezvoltare AI în criză?

– Da, într-o anumită măsură, modelul tradițional de dezvoltare AI se confruntă cu o criză. Până acum, am fost obișnuiți să credem că progresele în AI depind de sume colosale investite în infrastructură, putere de calcul și date. Dar apariția unor modele precum DeepSeek demonstrează că această paradigmă ar putea fi mai fragilă decât credeam. Când o echipă cu resurse reduse reușește să creeze un model competitiv, înseamnă că valoarea reală nu stă doar în bani, ci în eficiența abordării, optimizarea algoritmilor și metode noi de antrenare.

Asta sugerează că Big Tech ar putea să nu mai dețină monopolul progresului în AI și că următorul val de inovație ar putea veni din laboratoare mai agile, capabile să facă mai mult cu mai puțin.

– Silicon Valley sau China, cine exagerează?

– Este evident că Silicon Valley a construit o întreagă narativă în jurul costurilor uriașe necesare pentru dezvoltarea AI. De ce? Pentru că justifică status quo-ul—dominarea pieței de către câțiva jucători mari și menținerea barierelor ridicate la intrare. Dar DeepSeek arată că aceste bariere nu sunt chiar atât de insurmontabile.

Sigur, resursele contează, dar poate că Big Tech a exagerat nevoia lor pentru a-și consolida poziția și pentru a justifica miliardele investite. Pe de altă parte, China a demonstrat că poate găsi soluții alternative și mai puțin costisitoare, probabil și datorită unei abordări mai centralizate și flexibile în cercetare.

Așadar, Silicon Valley exagerează în ceea ce privește costurile, iar China exagerează în ceea ce privește eficiența? Probabil că adevărul e undeva la mijloc. Dar cert este că avem acum dovezi clare că AI-ul nu este doar un joc al celor cu cele mai mari buzunare.

– De ce Europa nu produce un DeepSeek al său?

– Europa nu reușește să genereze un DeepSeek propriu dintr-un motiv simplu: birocrația și lipsa unui ecosistem care să susțină inovația disruptivă.

În loc să investească agresiv în start-up-uri inovatoare, UE preferă reglementarea și comitetele de experți. Oricât de bine intenționate ar fi aceste politici, ele creează un mediu rigid, în care antreprenorii și cercetătorii pierd timp navigând printre obstacole administrative.

Mai mult, Europa are o aversiune față de asumarea riscurilor în tehnologie. Spre deosebire de China, care investește masiv în AI strategic, și de SUA, unde venture capital-ul poate finanța idei ambițioase, UE pare să fie blocată într-o cultură a precauției excesive.

Dacă Europa vrea să aibă un jucător competitiv în AI, trebuie să renunțe la această obsesie pentru reglementare preventivă și să își construiască propriul ecosistem de inovare. Altfel, va rămâne mereu un observator al progresului făcut de alții.