Cosmin Marinescu – Din Tokyo până pe Wall Street: turbulenţe bursiere cu efectul fluture?

Luni, 5 august, pieţele financiare globale au fost profund zdruncinate, într-o zi aproape la fel de „neagră” precum cea din 1987, prin prisma scăderilor bursiere: indicele NASDAQ 100 a pierdut 6,45% iar S&P 500 a scăzut cu 12,4%. În aceeaşi zi, indicele VIX, cunoscut şi ca „indicele fricii” de pe Wall Street, a crescut la 41,8%, reflectând volatilitate şi anxietate pe pieţele financiare. Estimările recesioniste pentru economia SUA, propagate anticipativ, au amplificat turbulenţele, însă rădăcina acestora pare legată de unda de şoc din Japonia, arătând cât de interconectate şi vulnerabile sunt, totuşi, pieţele financiare actuale – scrie consilierul prezidențial Cosmin Marinescu.

Japonia este a patra cea mai mare economie globală, marcată însă de stagnare prelungită, în contrast cu alte economii dezvoltate. De-a lungul timpului, politica monetară a Japoniei a fost una neconvenţională, marcată de rate ale dobânzilor apropiate de zero, ca răspuns la inflaţia scăzută şi creşterea economică anemică. Astfel, politica monetară a favorizat un fenomen de „carry trade”: investitorii împrumutau yeni la dobânzi reduse şi investeau în active cu randamente sporite, iar deprecierea yenului amplifica atractivitatea acestei strategii financiare.

Însă, recenta schimbare de direcţie a politicii monetare în Japonia, ca reacţie la creşterea neaşteptată a inflaţiei, a tulburat peisajul economic şi investiţional. Pe 1 august a.c., Banca Japoniei a decis să crească rata dobânzii de referinţă la 0,25%, de la 0,1% – nivel stabilit în martie a.c., de la 0% anterior. Această mişcare a antrenat aprecierea rapidă a yenului faţă de dolarul american, ceea ce a atras reproiectarea strategiilor financiare, prin ajustări de portofolii de anvergură, de unde şi tensiunile sporite pe pieţele globale.

Japonia, cu o datorie publică de peste 260% din PIB, se confruntă cu constrângeri fiscale ce limitează drastic capacitatea guvernului de stimulare economică, fără riscul unei crize severe a datoriei suverane. În plus, tensiunile geopolitice şi conflictele în desfăşurare din Orientul Mijlociu amplifică volatilitatea pieţelor, afectând lanţurile de aprovizionare globale şi sporind presiunile inflaţioniste.

Marţi, 6 august, pieţele financiare au început să se stabilizeze parţial, indicând o uşoară ameliorare faţă de turbulenţele severe de la începutul săptămânii. Tokyo Stock Exchange a raportat o creştere semnificativă, cu NIKKEI 225 şi TOPIX crescând cu 9,09% şi 9,75%, respectiv. În Europa, indicii bursieri au înregistrat o recuperare parţială, cu STOXX Europe 600 şi EUROSTOXX 50 crescând cu 0,17% şi 0,13%. Totuşi, volatilitatea rămâne ridicată iar acest climat subliniază, în mod evident, impactul profund al unor şocuri şi schimbări de politică monetară.

În acest context de volatilitate persistentă, dependenţa de politicile monetare neconvenţionale şi de „leverage” devine tot mai evidentă. Sistemul economic global, deja expus şocurilor, se confruntă cu riscuri accentuate de contrapartidă, volatilitate valutară şi o presiune crescută pentru lichiditate. Aceste probleme afectează nu doar investitorii, ci pun presiune şi asupra organismelor financiare, subliniind expunerea sistemului financiar global în faţa turbulenţelor bursiere.

Băncile japoneze, odată piloni ai strategiilor de „carry trade”, sunt acum prinse într-o furtună de volatilitate extremă. În „lunea neagră” 2024, Sumitomo Mitsui Trust Holdings, a doua cea mai mare bancă din Japonia, a suferit o prăbuşire de 15,5%, iar Mitsubishi UFJ Financial Group, liderul sectorului, a scăzut cu 12,2%. Apoi, bursa de marţi a înregistrat reveniri cu +8,43% şi, respectiv, cu +5,82%.

Pierderile şi recuperările rapide ale acestor cotaţii bursiere reflectă adâncimea riscurilor asociate cu strategii de investiţii bazate pe rate ale dobânzilor „artificial” scăzute şi fluctuaţii rapide în politica monetară. Într-o eră în care băncile nu mai sunt demult doar spectatori, ci jucători activi în pieţele financiare globale, volatilitatea acestor titluri subliniază fragilitatea unui sistem economic profund interconectat şi vulnerabil.

Turbulenţele bursiere actuale şi ecourile crizelor precedente pot fi percepute ca manifestări ale aceluiaşi „efect fluture” în sfera pieţelor, indicând legături intense între fenomene aparent disparate din sistemul financiar global.

Indiferent de modul de interpretare, este evidentă necesitatea unei revizuiri profunde a strategiilor investiţionale şi a implicaţiilor politicilor monetare în plan global, aşa cum ne-a demonstrat şi contextul puternic inflaţionist din ultimii ani, pe fondul relaxării de tip „whatever it takes” a politicilor monetare.

Miercuri, 7 august, pieţele financiare globale au început să se redreseze sensibil, deşi semnele de instabilitate încă persistă. În Statele Unite, indicii bursieri au înregistrat creşteri modeste: NYSE a crescut cu 1,11%, NASDAQ Composite cu 1,03% şi S&P 500 cu 1,04%. În Europa, redresarea a fost ceva mai anemică, cu STOXX Europe 600 urcând cu 1,02% şi FTSE 250 cu 0,82%. Asia a văzut o redresare mai semnificativă, cu NIKKEI 225 crescând cu 4,29% şi TOPIX cu 2,26% (vezi tabelul din finalul textului, cu variaţiile principalilor indici bursieri globali pentru 5-7 august a.c.).

După „lunea neagră” de la începutul săptămânii, când majoritatea pieţelor au intrat în teritoriu negativ (cu câteva excepţii în Europa, unde indicii selectaţi au reuşit să evite scăderi severe), pieţele au început să se stabilizeze şi să revină în teritoriu pozitiv. Aceste evoluţii surprind complexitatea sistemelor bursiere şi indică necesitatea unei analize aprofundate pentru a înţelege pe deplin impactul global al fluctuaţiilor din ultimele zile.

Pieţele asiatice au dat tonul redresării, urmate de recuperarea pe bursele europene. Pieţele din SUA încă transmit volatilitate, probabil în aşteptarea unei  intervenţii din partea FED de relaxare a politicii monetare, pentru a susţine creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă.

Însă, deşi pieţele bursiere par să se liniştească, realitatea din culise este complexă şi trebuie gestionată responsabil şi prudent. Politica monetară, cu toate nuanţele şi subtilităţile sale, rămâne un instrumentar sofisticat, cu efecte şi riscuri profunde de la un ciclu la altul. Anumite decizii, chiar corecte, pot declanşa unde de şoc globale, iar stabilizarea bursieră din aceste zile trebuie tratată cu precauţie. De aceea sunt imperative exerciţiile de fine tuning din partea băncilor centrale, pentru a evita atât suprastimularea, care alimentează inflaţia, cât şi înăsprirea excesivă, care frânează economia.

Într-o lume atât de interconectată, în care politicile economice se supun inerent „legii consecinţelor neintenţionate”, responsabilitatea şi prudenţa deciziilor de politică vor susţine stabilitatea economică pe termen lung. În absenţa sincronizărilor perfecte, trebuie să nu subestimăm capacitatea pieţelor de a surprinde, adesea în mod neplăcut.

Facebook

Comentarii

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *