Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care este cotată cu șanse mari de a obține un al doilea mandat în funcție, a discutat, astăzi, cu premierul grec Kyriakos Mitsotakis posibilitatea ca acesta să preia președinția Consiliului European, după alegerile europene din 2024, scrie publicația elenă Estia, citată de Politico, informează G4Media.
Kyriakos Mitsotakis ar studia acum un plan care vizează retragerea sa din funcția de prim-ministru al Greciei și mutarea sa la Bruxelles după alegerile europene, dacă circumstanțele politice o permit, susține publicația citată.
O condiție pentru promovarea la Bruxelles ar fi realizarea unui acord de pace greco-turc, dat fiind că relațiile dintre cele două țări au devenit din ce în mai tensionate, în ultimul deceniu.
De remarcat că ambii oficiali sunt membri ai Partidului Popular European și ar fi neobișnuit ca acest partid să dea ambii șefi, al Comisiei Europene, respectiv al Consiliului European, notează Politico. De obicei, funcțiile politice la nivelul UE se împart între marile familii politice.
Postul de președinte al Consiliului European, care este deținut acum de Charles Michel, ar fi vizat de mai mulți lideri europeni, notează Politico.
În decembrie 2019, când fostul președinte Donald Tusk (fost premier al Poloniei) a plecat din funcție, la șefia Consiliului European s-a vehiculat intens numele președintelui României, Klaus Iohannis, care s-a bucurat atunci de susținere din partea liderilor europeni.
La 2 iulie 2019, liderii UE l-au ales pe Charles Michel, fost premier al Belgiei, în funcția de președinte al Consiliului European. El și-a preluat funcția la 1 decembrie 2019, iar pe 24 martie 2022 a fost reales pentru al doilea mandat și ultimul, care va expira în noiembrie 2024.
Șeful Consiliului European, au explicat specialiști în probleme europene, este negociat în principal în funcție de numele care va ocupa funcția de președinte al Comisiei Europene. Dacă viitorul șef al Comisiei provine din vestul Europei, atunci viitorul președinte al Consiliului este din țările central sau est europene.
Nu este o regulă scrisă, ci un obicei pentru a menține un echilibru în interiorul Uniunii Europene, spun analiștii.
