UE se confruntă cu o provocare semnificativă în gestionarea blocajelor create de guvernele problematice, iar decizia Comisiei Europene de a debloca fonduri de coeziune în valoare de 10,2 miliarde de euro pentru Ungaria adaugă paie pe foc. Această decizie a fost luată pentru a-l împiedica premierul Viktor Orbán să obstrucționeze negocierile de aderare cu Ucraina.
Potrivit expertului Dalibor Rohac de la American Enterprise Institute din Washington DC, citat de Politico și Rador Radio România, decizia Comisiei a provocat frustrare la Bruxelles și nu numai. Criticii susțin că Executivul european și-a abandonat rolul de gardian al tratatelor UE, devenind, în schimb, „cățelușul statelor membre”.
Europarlamentara Sophie in ‘t Veld a caracterizat strategia ca fiind nesustenabilă, iar colegul său din grupul Verzilor, Daniel Freund, a avertizat că Orbán are încă posibilitatea de a utiliza dreptul la veto în nu mai puțin de 72 de ocazii pentru a bloca aderarea Ucrainei la UE.
Chiar dacă unii critici au propus acțiuni precum darea în judecată a Ungariei sau retragerea dreptului de vot în Consiliul European, aceste abordări sunt considerate de mulți drept nerealiste și ineficiente în gestionarea situației.
În plus, utilizarea Articolului 7 pentru sancționarea Ungariei ar necesita susținerea unanimă a tuturor celorlalte state membre, ceea ce complică și mai mult situația, având în vedere preocupările similare în alte țări precum Slovacia și Polonia.
Deși statul de drept în Ungaria este o preocupare, susținătorii aderării Ucrainei la UE subliniază necesitatea avansării în procesul de negociere, mai ales în contextul în care Ucraina se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în menținerea coeziunii internaționale.
Cu toate acestea, expertul argumentează că soluțiile tehnocratice și juridice nu sunt întotdeauna eficiente și că UE ar trebui să fie mai abilă în a gestiona blocajele guvernelor problematice, fără a se limita doar la aspecte tehnice.
