Parlamentul European a votat, miercuri, cu 317 voturi pentru, 206 împotrivă și 123 de abțineri, o rezoluție privind viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034. Cei mai mulți dintre noi nu simțim imediat vibrațiile acestor documente, dar dincolo de limbajul instituțional și mecanismele politice, Parlamentul vrea transforme Europa într-un actor autonom și rezilient într-o lume tot mai instabilă.
Bugetul nu mai poate fi construit ca în vremurile bune
Încă blocată în logica unui plafon de cheltuieli de 1% din venitul național brut, Uniunea pare că a rămas captivă într-o viziune bugetară născută într-o epocă fără pandemii globale, fără războaie la graniță, fără tensiuni strategice între SUA și China și fără crize climatice care ard la propriu pădurile continentului.
Europarlamentarii au spus stop. În rezoluția votată miercuri, solicită un cadru financiar multianual (CFM) mult mai ambițios, „echipat” cu instrumente reale, cu fonduri dedicate și cu o arhitectură instituțională care să reflecte nu doar voința statelor, ci și a cetățenilor.
Fără „planuri naționale” impuse de sus
Un punct fierbinte al dezbaterii îl reprezintă respingerea modelului de planuri naționale copiat după Mecanismul de Redresare și Reziliență (PNRR). Parlamentul European cere, în mod clar, un sistem în care autoritățile regionale și locale – cele care sunt în prima linie a aplicării politicilor – să aibă un cuvânt de spus. Mai multă transparență, mai multă responsabilitate parlamentară și, implicit, mai puțină birocrație impusă de Comisie.
Cu alte cuvinte, nu mai merge să guvernezi Europa prin excese de tehnocrație.
Un „fond pentru competitivitate”?
Încercarea Comisiei de a crea un „fond pentru competitivitate” prin comasarea unor programe deja existente a fost aspru criticată. Parlamentul cere în schimb un fond nou, clar definit, care să mobilizeze investițiile private și publice prin mecanisme europene de garantare și reducere a riscurilor.
Și pentru că bugetul e un joc de echilibru, deputații avertizează: da, e nevoie de cheltuieli mai mari pentru apărare, dar nu în detrimentul politicilor sociale sau de mediu.
Flexibilitate cu control democratic
Un alt semnal important este dat în privința guvernanței bugetare. Parlamentul vrea un buget mai simplu și mai ușor de folosit pentru beneficiari, dar nu acceptă ca simplificarea să însemne și mai multă putere discreționară pentru Comisia Europeană.
În plus, bugetul următor va trebui să integreze instrumente flexibile pentru reacții rapide în caz de criză, dar și condiții clare: cine nu respectă statul de drept, nu primește fonduri. Simplu, dur, dar de bun-simț.
Rambursarea datoriei comune generate de NextGenerationEU
Parlamentul cere separarea clară între cheltuieli și rambursări și, mai important, identificarea de surse noi de venituri proprii. În lipsa acestora, se pune presiune pe priorități-cheie, iar riscul de a vedea reduceri în domenii strategice crește exponențial.
Este reconfirmată și ideea împrumuturilor comune, dar ca instrument excepțional de răspuns la crize, nu ca normă bugetară.
Vocea românească în ecuația bugetului UE
Siegfried Mureșan, coraportor PPE și unul dintre cei mai vocali eurodeputați români, sintetizează miza:
„Solicităm o creștere responsabilă și justificată a următorului CFM – depășind plafonul învechit de 1%. Atunci când solicităm ca UE să facă mai mult pentru noi, trebuie să o dotăm în mod corespunzător.”
Coraportoarea socialistă Carla Tavares completează tabloul:
„Un buget ambițios trebuie să promoveze coeziunea socială și teritorială, să garanteze finanțare pentru securitate și apărare și să respecte statul de drept.”
Propunerea oficială a Comisiei Europene pentru bugetul 2028–2034 este așteptată în iulie 2025.
