În contradicție cu votul publicului – care a optat masiv pentru Croația și Israel (da, Israel, europenii contrazicând astfel propaganda mizerabilă care a politizat și această ediție a unei competiții tot mai controversate și absurde) – cântecul declarat câștigator de juriu a fost „The Code”, din partea Elveției.
Melodia compusă de artistul așa-zis non-binar Nemo, în vârstă de 24 de ani, vorbește despre a nu se simți nici bărbat, nici femeie și despre călătoria făcută pentru a-și găsi identitatea.
Victoria sa, în opinia teologului Vasile Bănescu, este „una zdrobitoare asupra firescului, una insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și bunului-simț, toate caricaturizate și evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare.
Cântă ridicol prohodul planetei
O masă în stare de ebrietate ideologică din care cultura reală, elementarele repere morale și însuși Sensul au fost izgonite de activismul șleampăt care huiduie realitatea, siluiește arta, face țăndări ierarhiile și cântă ridicol prohodul planetei căreia i-a crescut temporar temperatura, un simptom manifestat recurent în istoria ei cosmică.
Nemo/ Nimeni. Nu întâmplător, ci foarte expresiv în context. „Codul” unei uși desenate pe un zid. Destinația oricărei sminteli ideologice.
Un imn chinuit înălțat non-binarității, fluidizării aberante a datului ontologic al sexualității masculine și feminine, lichidării distincțiilor dintre chipurile binelui & răului și a distincției dintre Adevăr și minciuna numită deconstructivist „post-adevăr”, dincolo de care începe nu vreo superioară libertate, ci curtea strâmtă a sordidului.
Relativizarea a tot ce ne onorează ca ființe raționale și ne salvează ca oameni failibili, dar unici ca persoane create pentru a trăi o veșnicie spre care trecem prin episodul morții. Nu doar o meschină viață în care să o facem lată, prostindu-ne în fel și chip”, scrie purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române.
Diavolul lucrează en gros
Vasile Băsescu constată, în postarea sa pe Facebook, „actualitatea permanentă a uneia dintre cele mai profunde cărți despre cel care truchează realitatea și malformează grotesc ordinea naturală – „Partea Diavolului”, a lui Denis de Rougemont:
Răul secolului – depersonalizarea/ masificarea.
„Marea strategie a Diavolului în timpurile noastre nu se mai sinchiseşte de individ, pentru că acesta a dispărut, ci de mase. Diavolul lucrează en gros. Kierkegaard a înţeles mai bine decât oricine şi înaintea tuturor principiul diabolic care creează masele: fuga de propria persoană, dorința de a nu mai fi răspunzător, deci vinovat, şi de a deveni deodată participant la puterea divinizată a Anonimului.
Or, Anonimul are multe şanse de a fi cel căruia îi place să spună: Eu sunt Nimeni…
Mulţimea este locul de întâlnire al oamenilor care fug de ei înşişi, de ei şi de vocaţiile lor” – se arată în textul publicat de Vasile Bănescu.
