Facebook-f
blank

Viața impresionantă a reginei Elisabeta a II-a

Prinţesa Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind primul copil al prinţului Albert, duce de York şi al Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York, care provenea dintr-o străveche familie nobiliară care deținea, și atunci, vaste domenii în Scoția.

A fost botezată la Palatul Buckingham, la 29 mai 1926. Primii ani de viaţă și i-a petrecut la reşedinţa londoneză din Piccadilly 145, apoi au urmat anii copilăriei, în casele pline de culoare de la ţară ale bunicilor săi paterni şi materni. În 1930, s-a născut sora sa, prinţesa Margaret Rose (care a murit la 9 februarie 2002).

Soarta prinţesei Elisabeta s-a schimbat odată cu decesul bunicului său, suveranul George al V-lea, la 20 ianuarie 1936. Tronul i-a revenit unchiului său, regele Edward al VIII-lea, dar pentru o scurtă perioadă de timp. A abdicat, în decembrie 1936, iar rolul de rege al Regatului Unit i-a fost conferit tatălui prinţesei, care a devenit astfel regele George al VI-lea. După ce tatăl a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta devenea, la rândul său, moştenitoare a tronului, luând titlul Alteţa Sa Regală. Avea doar 10 ani și, pentru mica prințesă, acest lucru însemna să părăsească doar căsuța Royal Lodge, din Windsor, pentru a se instala la impunătorul Palat Buckingham.  

Dar izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial, care a umbrit adolescența prințesei Elisabeta. Bombrdamentele cădeau asupra Londrei, în septembrie 1940, și au determinat Casa Regală să se mute, totuși, la Castelul Windsor. Cu o dorință puternică de a-și ajuta țara, în februarie 1945, prințesa Elisabeta a devenit şofer de camion militar şi mecanic, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar al Marii Britanii.

”Vă promit tuturor că toată viața mea, lungă sau scurtă, vă voi sluji pe voi și marea familie imperială din care facem parte cu toții”, mărturisea într-un discurs pe care îl susținea în 1946, fără a ști că destinul o va a aduce în acest loc, câțiva ani mai târziu. În anul 1952, prințesa Elisabeta se afla într-o călătorie în Australia şi Noua Zeelandă, cu o escală în Kenya, alături de prințul Philip, cu care se căsătorise în 1947. Pe 6 februarie 1952, a primit vestea morţii tatălui său, regele George al VI-lea, care era grav bolnav și care s-a stins în somn, la Londra.

Avea 25 de ani, când a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Iosif Stalin, Mao Zedong şi Harry Truman conduceau pe atunci lumea, în timp ce Winston Churchill era prim-ministrul britanic.

În decursul celor 70 de ani de domnie, regina Elisabeta a II-a fost un monarh activ și a susținut cu putere toate îndatoririle regale, de la cele oficiale la cele filantropice – a avut sub patronajul său peste 600 organizaţii caritabile, 400 dintre acestea fiind înfiinţate în anul 1952.

Regina Elisabeta a II-a a sărbătorit Jubileul de Platină, la 6 februarie 2022, fiind cel mai longeviv monarh britanic. Cu două zile înainte de a se stinge din viață, în ciuda faptului că puterile îi slăbeau, și-a îndeplinit ultima sa datorie oficială, numind în funcție noul premier britanic, Liz Truss, la castelul Balmoral, din Scoția.

Guvernul britanic a declarat, astăzi, în mod oficial, începutul unei perioade de doliu naţional în memoria reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Facebook

Laura Groșereanu

Vezi articolele autorului

Comentarii

206 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

REcomandate

blank
Categorii populare
EuRO Monitor
EU Analytics
Presedintia Consiliului UE
Porto-Franco
Euro Monitor
Ultimele stiri

© Europolis. Toate drepturile rezervate

Sus