UE își regândește securitatea energetică: Gazele din SUA, o soluție pe termen scurt

Criza geopolitică din Groenlanda a scos la suprafață vulnerabilități strategice majore în arhitectura energetică a Uniunii Europene, determinând Bruxelles-ul să accelereze redefinirea priorităților privind securitatea energetică. În acest context, comisarul european pentru energie și locuințe, Dan Jørgensen, avertizează că UE trebuie să își reducă rapid dependențele externe și să își consolideze capacitatea de a se autosusține energetic.

Pe termen scurt, Uniunea va continua să importe gaze naturale lichefiate (GNL) din Statele Unite, însă această soluție este privită ca una tranzitorie. Obiectivul strategic rămâne diversificarea surselor, eliminarea dependenței de combustibili fosili și accelerarea tranziției către energie regenerabilă și tehnologii nucleare avansate.

Dan Jørgensen: „Este un semnal de alarmă foarte clar”

„Criza din Groenlanda este un semnal de alarmă foarte, foarte clar pentru toată lumea. Trăim într-o lume în care trebuie să fim capabili să avem grijă de noi înșine, din toate punctele de vedere”, a declarat Dan Jørgensen într-o discuție cu agenția EFE și alte instituții media.

Oficialul european a subliniat că securitatea energetică nu mai este doar o chestiune de politică climatică, ci una de securitate strategică și prosperitate economică.

GNL din SUA, soluție temporară pentru UE

Comisarul danez a precizat că Uniunea Europeană nu urmărește conflicte comerciale cu Statele Unite și a amintit că Washingtonul și industria energetică americană au sprijinit extinderea exporturilor de gaze către Europa, mai ales după declanșarea războiului din Ucraina.

„A fost un lucru pozitiv, pentru că aveam nevoie de aceste importuri pentru a scăpa de dependența noastră de Rusia. Dar este clar că vorbim despre o soluție pe termen scurt. Pe termen lung, trebuie să eliminăm dependența de gaze în general”, a explicat Jørgensen.

În prezent, SUA sunt al doilea cel mai mare furnizor de gaze al UE, după Norvegia.

Diversificarea aprovizionării și reducerea dependențelor

Pentru a evita înlocuirea dependenței energetice de Rusia cu una față de Statele Unite, Comisia Europeană intenționează să negocieze acorduri de furnizare a gazelor cu Canada, Qatar și state din Africa de Nord. Totuși, Bruxelles-ul nu a stabilit o limită maximă pentru importurile de GNL din SUA.

„Trebuie să fim pregătiți să fim independenți și să ne bazăm în principal pe energia regenerabilă produsă în interiorul Uniunii”, a declarat comisarul european.

Adio gazelor rusești până în 2027

Comisia Europeană, Parlamentul și Consiliul au convenit să elimine definitiv contractele de gaze rusești până în toamna anului 2027. În paralel, Bruxelles-ul pregătește o propunere legislativă pentru încetarea importurilor de petrol rusesc, care mai reprezintă aproximativ 3% din consumul total al UE și sunt încă realizate de Ungaria și Slovacia.

Un alt obiectiv strategic este eliminarea combustibilului nuclear rusesc utilizat în mai multe state membre, inclusiv Bulgaria, Cehia, Slovacia, Finlanda, Ungaria și Franța, importuri evaluate la aproximativ 1 miliard de euro anual.

Energia nucleară și regenerabilele, piloni ai independenței energetice

Pe lângă extinderea surselor regenerabile, Comisia Europeană dorește să stimuleze investițiile în electrificare, să faciliteze instalarea reactoarelor nucleare modulare de mici dimensiuni și să consolideze securitatea infrastructurii energetice.

„Chiar și cei care au fost reticenți din motive de decarbonizare susțin acum independența energetică din considerente de securitate”, a explicat Jørgensen.

Fuziunea nucleară, miza pe termen lung a UE

Comisia finalizează și o propunere pentru accelerarea dezvoltării fuziunii nucleare, tehnologia care alimentează soarele și stelele și care ar putea produce cantități uriașe de energie cu un consum minim de combustibil.

„Uniunea Europeană a investit deja masiv în acest domeniu și va continua să o facă. Nimeni nu știe exact când fuziunea nucleară va deveni parte a sistemului energetic – unii spun zece ani, alții douăzeci – dar aproape nimeni nu mai spune «niciodată»”, a concluzionat Dan Jørgensen.

Facebook

Comentarii