Miniștrii celor 27 de state membre ale UE au dat undă verde directivei DAC9, care impune un prag minim de impozitare pentru multinaționale și aduce un nou cadru de raportare fiscală. Pe hârtie sună bine. Dar în practică?
După ani întregi de tergiversări, presiuni diplomatice și promisiuni neconcretizate, Uniunea Europeană pare că a găsit, în sfârșit, curajul să pună piciorul în prag în fața marilor corporații. Pe 14 aprilie, Consiliul UE a aprobat oficial directiva DAC9, un pachet legislativ care vizează nu doar o impozitare minimă de 15% pentru companiile cu venituri de peste 750 de milioane de euro, ci și o reformă ambițioasă a modului în care se face raportarea fiscală în cadrul Uniunii.
O directivă cu două tăișuri
Sub umbrela cooperării administrative, DAC9 vine la pachet cu o serie de schimbări care, cel puțin teoretic, vor face viața grea celor care până acum jonglau cu optimizările fiscale.
În primul rând, impozitul minim de 15% — parte a Pilonului 2 din acordul G20/OECD semnat în iulie 2021 — are ca scop să reducă goana corporațiilor după paradisuri fiscale. Nu mai contează în ce țară ești, cât de favorabil îți este sistemul local: dacă faci peste 750 de milioane anual, trebuie să plătești acel minim, oriunde ai fi în UE.
În al doilea rând, raportarea fiscală se unifică: se introduce un formular standard de raportare (TTIR), iar companiile vor putea depune o declarație unică pentru întregul grup, nu câte una pentru fiecare entitate locală. Sună eficient, dar și periculos: cum controlezi eficient ceva ce vine centralizat dintr-o singură sursă, când tocmai fragmentarea era cea care mai lăsa urme detectabile?
Cine are ochi să vadă? Cine are mâini să aplice?
Nu e prima oară când UE adoptă directive ambițioase care, în practică, sunt implementate cu jumătate de măsură. DAC9 intră în vigoare imediat după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar statele membre au termen până la 31 decembrie 2025 să o transpună în legislațiile proprii. Primele raportări fiscale unificate sunt programate pentru 30 iunie 2026.
Adică, mai e timp. Timp pentru ajustări, pentru lobby, pentru interpretări divergente. Timp în care unele state vor merge înainte, iar altele vor trage frâna de mână — în funcție de cât de prietenoase sunt cu anumite grupuri de interese. Nu e o noutate în Europa, și cu siguranță nu va fi nici ultima oară.
Pilonul 1 rămâne în aer: taxa pe digital, încă în zona gri
De notat că directiva DAC9 se referă exclusiv la Pilonul 2 — adică la impozitarea minimă. Problema reală, și anume taxarea corectă a marilor platforme digitale (Pilonul 1), rămâne deocamdată suspendată, întrucât aceasta ține de un acord internațional mai larg în cadrul OCDE. Așadar, în timp ce Google, Meta și alții își văd liniștiți de optimizările lor fiscale, UE se laudă că „a făcut un pas”.
