Pe măsură ce războiul continuă să macine estul Europei, Ucraina încearcă să demonstreze că este mai mult decât victima unei agresiuni: este un stat care vrea și poate să se transforme. Cel puțin aceasta este imaginea pe care o conturează un raport recent al Fundației Alternativas, prezentat săptămâna trecută la Madrid.
Documentul susține că Ucraina a făcut pași serioși spre adaptarea la standardele socioeconomice ale Uniunii Europene și că, dacă dinamica actuală se menține, Kievul ar putea adera și deveni un membru „rapid”.
Zakhar Popovych, directorul Institutului Foresight de Economie Politică din Kiev și unul dintre cei opt autori ai raportului, oferă o perspectivă curajoasă: nu corupția – deși omniprezentă – ar fi principalul obstacol în calea integrării europene, ci modelul economic neoliberal, prea mult timp tolerat și chiar încurajat.
În ultimele decenii, oligarhi influenți au modelat politicile fiscale în propriul interes, creând un sistem care a adâncit inegalitățile și a blocat dezvoltarea industrială a țării. Ucraina, așa cum o cunoșteam, era un „paradis neoliberal” – dar pentru foarte puțini.
Războiul a schimbat regulile jocului. Pentru prima dată, oligarhii au fost forțați să plătească impozite serioase și să susțină industriile locale, educația și infrastructura socială. O transformare reală, dar și una născută dintr-o urgență existențială.
O oportunitate care se poate dispărea
Raportul subliniază că această „fereastră de oportunitate” nu va rămâne deschisă la nesfârșit. Evoluția conflictului și volatilitatea negocierilor pentru pace sunt factori care pot accelera sau, dimpotrivă, pot frâna drumul european al Ucrainei.
Guvernul de la Kiev pare mai dispus ca oricând să îndeplinească reformele cerute de Bruxelles în schimbul sprijinului financiar și militar.
Spre o Europă socială – un obiectiv ambițios
Un alt punct interesant al raportului este accentul pus pe nevoia unui „nou contract social” în Ucraina, bazat pe principiile statului bunăstării – modelul Europei sociale. Vicente Palacios, coautor al studiului, sugerează că Spania, cu experiența sa în consolidarea instituțiilor democratice post-franchiste, ar putea juca un rol important în această tranziție.
Dar pentru ca Ucraina să devină cu adevărat parte a „Europei sociale”, nu ajunge doar să adopte legislații noi sau să ajusteze politicile economice. Este nevoie de o schimbare profundă de mentalitate, atât la nivelul elitelor, cât și al populației largi.
Politica de extindere: Un drum lung și accidentat
Negocierile de aderare au fost oficial deschise în iunie 2024. Comisia Europeană vrea să accelereze procesul, însă, așa cum a recunoscut recent comisara pentru Extindere, Marta Kos, există încă obstacole politice majore: 26 dintre cele 27 de state membre sunt de acord să deschidă primele capitole de negociere cu Ucraina și Moldova, dar Ungaria, discret indicată, continuă să blocheze consensul.
Optimismul tehnocrat de la Bruxelles este vizibil: Kos speră ca vetoul să fie depășit până în iulie și consideră posibilă aderarea Ucrainei cel târziu în 2030. Dar, realist vorbind, chiar și fără un conflict armat în desfășurare, integrarea unui stat atât de mare, atât de afectat de corupție și dezechilibre economice, rămâne un proiect complex și imprevizibil.
