”Acest război, care a fost impus Ucrainei și Occidentului de planul neo-imperial al lui Putin, a schimbat deja Europa. A oferit Occidentului democratic tipul de oportunitate care vine doar o dată la patru sau cinci generații – cu șansa de a reface harta geopolitică a continentului. Să avem curajul să ajutăm Ucraina să câștige”, pledează Andrew A. Michta, decanul Colegiului de Studii Internaționale și de Securitate de la Centrul European pentru Studii de Securitate ”George C. Marshall”.
“Trebuie să avem curajul să regândim strategic viitorul Europei” este îndemnul politologului american, de origine poloneză, fost profesor la Colegiul Naval de Război din SUA.
În analiza publicată în ziarul bruxellez Politico, Andrew Michta constată că războiul din Ucraina a intrat într-o fază de uzură, marcată de uciderea fără discernământ a civililor în bombardamentele rusești și distrugerea infrastructurii țării. ”Într-un război de uzură precum acesta, cei cu mai multe resurse și capacități prevalează, în cele din urmă. Dar nu trebuie să fie așa – motivația superioară, instrucția și, mai ales, echipamentul occidental pot compensa avantajele cantitative ale Rusiei.”
Profesorul Michta critică teama vestică de o escaladă nucleară din partea Rusiei, în special reticența franco-germană de a sprijini Ucraina, precum și ”lipsa de imaginație strategică a Occidentului”, cauzată de ”gândirea reziduală din perioada Războiului Rece”, mai precis de mentalitatea de ”a nu zgândări ursul”.
“Trebuie să avem curajul să regândim strategic viitorul Europei” – Andrew Michta
”Să luăm în considerare, mai întâi, consecințele înfrângerii Ucrainei. În această etapă, orice încetare a focului i-ar permite lui Putin să păstreze teritoriul cucerit, iar statul ucrainean rămas – care ar fi lipsit de bazinul industrial din est și s-ar confrunta cu blocada rusă la Marea Neagră – ar fi incapabil să se susțină economic. Mai grav, în câțiva ani, Putin se va regrupa, își va reconstrui armata și va putea lansa o nouă operațiune de cucerire, pentru a pune mâna pe toată Ucraina – mai ales dacă acordul de încetare a focului ar include ridicarea sancțiunilor asupra importurilor occidentale, esențiale pentru producția rusă de armament. Într-un viitor „al treilea război”, ar avea poporul ucrainean suficientă determinare și forță pentru a riposta și oare Occidentul ar fi gata să furnizeze, din nou, armele și proviziile necesare?” – se întreabă politologul american de origine poloneză, fost profesor la Colegiul Naval de Război al SUA.
Principalul obstacol, acum, în fața unui sprijin masiv pentru ca Ucraina să câștige este, în viziunea sa, ”incapacitatea noastră de a ne imagina o nouă configurație de putere în Europa de Est – una care s-ar sprijini pe coridorul intermarium al NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, al țărilor strâns aliniate cu SUA. Și, pe măsură ce Finlanda și Suedia se pregătesc să intre în NATO, Europa se află în pragul unei reconfigurari geopolitice, la fel ca la sfârșitul Primului Război Mondial”.
Către o reconfigurare a puterii în Europa
Apărarea Ucrainei echivalează cu împingerea Rusiei din Europa, încheind, astfel, trei secole de impulsuri imperiale. S-ar pune capăt pretenției Rusiei de a fi o putere-cheie în Europa, forțând-o să devină ”un stat național normal”. Iar securizarea flancului estic european ar lăsa SUA să se concentreze asupra competiției cu China, în regiunea indo-pacifică.
”Nu în ultimul rând, înfrângerea armatei ruse în Ucraina ar deschide calea către o reconfigurare fundamentală a distribuției puterii în Europa, deplasând centrul de greutate de la tandemul franco-german la o constelație central-europeană, care să includă Germania, Polonia, scandinavii, balticii și, mai ales, Ucraina”, consideră decanul Colegiului de Studii Internaționale și de Securitate de la Centrul ”George C. Marshall”.
”Cu o gamă largă de resurse naturale și cu unul dintre cele mai bogate terenuri agricole de pe planetă, o Ucraină reconstruită – restaurată nu ca stat post-sovietic, ci ca o democrație prosperă, strâns integrată în economia europeană – ar schimba fundamental dinamica puterii, atât în Europa, cât și la nivel global”, apreciază Andrew A. Michta.
Analiza sa, dincolo de îndemnul bine argumentat la acțiune fermă, explică una din necunoscutele majore ale momentului. De ce ar vrea Franța, Germania și alte puteri vest-europene o asemenea reconfigurare de forțe pe continent, ce ar presupune o deplasare a centrului de greutate către Est? Prezența Rusiei în coasta României și a celorlalte state estice profită nu doar economic, cum a fost cazul până acum, ci și geostrategic, Occidentului european, atât de atent ”să nu zgândăre ursul”. Dar cum ar gestiona, peste câțiva ani, Franța și Germania un eventual nou conflict declanșat de o Rusie întărită? Nu cumva cu un telefon disperat la Washington?…
H. Blidaru
- fotografia originală a articolului din Politico: O statuie a leului de la intrarea într-un parc de distracții, distrus la Kiev, în cursul invaziei ruse | Christopher Furlong/Getty Images
