Sute de oameni care au supraviețuit cutremurului din 6 februarie din Turcia nu mai au unde să locuiască sau se tem să se întoarcă în blocurile puternic afectate de seism. Și-au găsit casă în trenuri, în gara din Iskenderun. De aproape o lună de zile, acolo stau aproximativ 18 ore pe zi.
Apartamentul lui Sabriye și Nehir, mamă și fiică, situat la etajul trei al unui imobil, nu a fost atât de distrus de cutremur, dar sunt crăpături în pereți, așa că oamenii se tem să se întoarcă acasă.
Cutremurele și replicile ulterioare au provocat daune suplimentare clădirilor afectate, iar autoritățile au avertizat oamenii că nu este sigur să revină în acele imobile. Stația Iskenderun este deschisă, dar două șine sunt pline de vagoane care adăpostesc sute de supraviețuitori. Cei care au ajuns primii, precum Sabriye și Nehir, au găsit cabine de dormit. Alții dorm pe scaune, în vagoane.
Scări mici de lemn se văd în dreptul ușilor vagoanelor, pentru ca oamenii să urce mai ușor în trenuri. Din când în când, un angajat al gării îi avertizează pe cei care traversează liniile că se apropie un tren. La început, de fiecare dată când trecea un tren, oamenii se speriau, dar acum spun că s-au obișnuit.
Sabriye și Nehir locuiesc de aproape o lună de zile într-o cabină îngustă, unde au doar câteva lucruri esențiale și unde noaptea e puțin mai cald decât dacă ar sta într-un cort, afară. Stau acolo cel puțin 18 ore pe zi și ies doar pentru a face scurte plimbări în jurul gării sau pentru a sta la coadă pentru mic-dejunul și cina aduse de organizațiile umanitare.
Mama și fiica merg la apartamentul lor zilnic. După ce autoritățile locale au stabilit că imobilul nu a fost atât de puternic afectat și că pot locui în continuare acolo, Sabriye și Nehir se deciseseră să doarmă acasă. Însă, după ce clădirea a fost din nou zdruncinată de o replică puternică a seismului, s-au speriat și au fugit.
Ele speră, ca toți ceilalți oameni care locuiesc în trenuri, că într-o zi se vor putea întoarce acasă.
