Peste 3.000 de oameni au fost prezenţi, duminică, la Serbările Naţionale de la Ţebea, desfăşurate în memoria eroului naţional Avram Iancu, de la a cărui naştere s-au împlinit anul acesta 200 de ani.
Niciun reprezentant de la vârful statului român nu a fost prezent la omagierea de la Țebea, deși 2024 a fost decretat prin lege „Anul Avram Iancu”.
Manifestările comemorative au început duminică dimineaţa la biserica din cimitirul de la Ţebea, cu Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de înalţi ierarhi bisericeşti, urmată de o slujbă de pomenire a lui Avram Iancu şi depunerea de coroane de flori la mormântul acestuia, relatează Agerpres.
Conducătorii „să fie iubitori de patrie şi neam, precum Iancu, şi mai ales să fie jertfitori”
„Avram Iancu a dorit şi a luptat jertfelnic pentru fericirea celor mulţi. Motiv pentru care şi este considerat erou naţional şi el trebuie să fie model vrednic de urmat, nu doar pentru conducători, aşa cum am crede noi, ci pentru fiecare dintre români.
În curgerea acestui an au fost aleşi şi încă se vor mai alege conducătorii ţării. Pentru a avea conducători buni, aşa cum ne dorim cu toţii, întreg poporul român să cerem cu stăruinţă ajutorul lui Dumnezeu. Pentru ca aleşii să fie dăruiţi cu înţelepciune şi luminare a minţii, să fie iubitori de patrie şi neam, precum Iancu, şi mai ales să fie jertfitori pentru a contribui substanţial la binele comun şi pentru a aduce un strop de fericire în viaţa vremelnică a celor mulţi. Pentru ca răsplata lor să fie dobândirea fericirii celei adevărate în împărăţia lui Dumnezeu. Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam eroului nostru naţional, Avram Iancu!”, a spus episcopul Devei şi Hunedoarei, PS Nestor.
La finalul depunerii coroanelor de flori au avut loc o defilare a gărzii de onoare, apoi un spectacol folcloric.
„Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită”
Avram Iancu s-a născut în 1824, la Vidra de Sus, într-o familie de moţi înstăriţi. De profesie avocat, Avram Iancu a fost conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi conducătorul armatei de moți, în rândurile cărora şi-a câştigat o mare popularitate.
Avram Iancu s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1872, la Baia de Criş şi a fost îngropat la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea.
„Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere, fără mult succes, dar tocmai acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica.
Nu ştiu câte zile mai pot avea. Un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară şi hotărât să dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii şi întru ajutorul înfiinţării unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii noi”, arăta Avram Iancu, în Testamentul său întocmit la 20 Decembrie 1850, la Câmpeni.
„Atentatul de la Hălmagiu, arestarea şi maltratarea din 1852, lăsaseră în sufletul lui Iancu impresiuni atât de dureroase, încât ele se prefăcură în idee fixă, care îl urmăriră ca un spirit necurat în toată viaţa lui”, scria Gheorghe Bariţiu, în ziarul Transilvania (15 noiembrie 1872).
Crăișorul Moților s-a stins la 48 de ani. „Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul de cireș și jalba către împărat, unsă și mototolită”, scria istoricul Silviu Dragomir.
