Sub titlul „Slugi hoațe”, jurnalistul Cristian Tudor Popescu scrie pe pagina sa de Facebook despre rezultatele cercetării sociologice dedicate nostalgiei după comunism. Conform sondajului, două treimi dintre români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun. „România nu a demonstrat vreodată că are o vocație națională pentru democrație”, conchide CTP.
„Dictatura și corupția – tradiții la fel de profunde la noi ca sarmalele și țuica” – CTP
„Majoritatea românilor cred că N. Ceaușescu a fost un lider bun, că pentru România comunismul a fost bun. Că nivelul de trai era mai ridicat înainte de 1989, că era mai puțină corupție decât în prezent.
Aceiași însă, au votat cu mic, cu mare, într-o veselie, pentru un candidat care face apologia liderilor legionaro-fasciști, în cap cu Ion Antonescu și Corneliu Zelinski, sprijinit de un grup de vetero și neolegionari – dușmani declarați ai comunismului, carevasăzică.
Aceiași însă, nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de tentativele Rusiei lui Putin în a recâștiga controlul asupra României și Moldovei – deși Ceaușescu trecea drept un luptător cu rușii ca să țină România neatârnată. Sunt contradictorii aceste opțiuni ale românilor majoritari? Nu, sunt complementare, dacă identificăm trăsătura comună fundamentală a ceaușismului, legionaro-fascismului și putinismului – suprimarea oricărei forme de libertate a cetățenilor.
Potrivit aceluiași sondaj, nu mai puțin de 80,9% dintre români sunt de părere că înainte de `89 era mai puțină libertate decât acum. Dar dacă le-ar mai crește oleacă nivelul de trai, sau măcar ar trăi cu impresia asta, ar da-o dracului de libertate. Așa că nostalgia românilor majoritari nu e pentru ceaușism, comunism sau legionaro-fascism. Merge mult mai adânc în timp.
Este nostalgia pentru rumânism. Până în secolul XIX, rumâni se numeau, în Țara Românească (în Transilvania – iobagi, în Moldova – vecini), țăranii lipsiți de libertate, legați de moșie, aflați, ei și familiile lor, sub stăpânirea domnului, boierilor sau mânăstirilor – care întrețineau corupția ca mod de viață cvasioficial, în întreaga societate, de sus și până jos.
De aproape 200 de ani, Europa încearcă să-i scoată pe români din condiția de rumâni și din corupția eternă și fascinantă. Fără ca ei să înțeleagă și să vrea a fi trecuți strada. România nu a demonstrat vreodată că are o vocație națională pentru democrație.
Astăzi, am ajuns să cred că e posibil ca dictatura și corupția să fie tradiții la fel de profunde la noi ca sarmalele și țuica. Și să închid tot ce am scris până aici în două cuvinte: slugi hoațe”, concluzionează Cristian Tudor Popescu.
