„Sfințirea picturii în mozaic a Catedralei Naționale din ziua de 26 octombrie este nu doar pecetluirea spirituală a împlinirii unui vechi proiect al României ca țară europeană, creștină, liberă și suverană (nu absurd suveranistă), proiect în cea mai mare măsură deja împlinit, ci și un eveniment major cu impact nu doar vizual, dar și agregant social și posibil animator al conștiinței noastre naționale” – a scris teologul Vasile Bănescu pe Facebook.
Catedrala Națională (sau Catedrala Mântuirii Neamului) va fi sfințită duminică, 26 octombrie 2025.
Slujba de sfințire va fi săvârșită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, însoțiți de un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi, a anunțat Basilica, agenția de știri a Bisericii Ortodoxe.
„Ceea ce ne salvează este Frumusețea”
„Importanța valorilor simbolice care au rolul de a uni și suda ceea ce, illo tempore, a fost fisurat sau spart este astăzi, din păcate, subestimată în cheia unei înțelegeri precare a sensului nostru personal și comunitar.
Motiv suplimentar de reflecție, în propria minte, în școală și în afara ei, la ceea ce contează și funcționează dincolo de „cele văzute”, dincolo de orizontul pragmatic, de pâine și de circ.
În afara rolului liturgic preeminent al Catedralei, apare viguros rolul ei memorial, împlinit prin necesara și onorabila cinstire a eroilor țării pe verticala „Înălțării Domnului” care ne ridică privirea spre Cer, dar și rolul ei social de spațiu al întâlnirii dezirabile dintre Biserică și Stat în paradigma, încă actuală, a colaborării acestora în registre benefice societății. O catedrală națională radiază aceste înțelesuri.
A privi și admira azi copleșitor de frumoasa iconografie bizantină în mozaic a singurei Catedrale ortodoxe românești, chiar și cu ochi neexersați să vadă „Împărăția” dumnezeiască prezentă deja „înăuntrul nostru”, este un mare dar. Primindu-l și bucurându-ne de el avem șansa să descoperim că ceea ce ne salvează, fie și fulgurant, din cenușiul și marasmul cotidianului, este Frumusețea.
În creștinism, Frumusețea întrupată. Neizgonită, ea va rodi în bunătate, atenție morală și cunoaștere a ceea ce contează cu adevărat. Lucruri fundamentale care răsar și cresc doar în intervalul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu, inițial în spațiul sacru, apoi în prelungirea lui spre cel al unei vieți cu sens„, a subliniat Vasile Bănescu.
Ștefan Jianu
