Tragedia de la stația de tren din Novi Sad, unde prăbușirea unei copertine a provocat moartea a 15 persoane și rănirea altor două, a declanșat cel mai mare val de proteste din Serbia din ultimii 25 de ani. Evenimentul tragic, din 15 noiembrie, a scos în stradă mii de sârbi, nemulțumiți nu doar de corupția care a condus la accident, dar și de regimul autoritar al Partidului Progresiv Sârbu (SNS), condus de președintele Aleksandar Vučić. Mișcarea, care a început cu studenți, a căpătat rapid amploare, devenind o revoltă generalizată împotriva unui guvern care acum se află într-o stare de colaps aparent inevitabil.
„Aceasta este sfârșitul regimului Vučić,” afirmă Srđan Cvijić, analist politic și președinte al Comitetului Consultativ Internațional al Centrului pentru Politica de Securitate din Belgrad, într-un interviu pentru Eunews. Acesta subliniază că, deși protestele au început din cauza tragediei de la Novi Sad, ele reflectă frustrarea acumulată de-a lungul celor 12 ani de guvernare a președintelui Vučić, caracterizată de o aliniere din ce în ce mai mare cu Rusia și de o deteriorare constantă a statului de drept.
Mii de studenți, organizați în grupuri apolitice, au preluat conducerea mișcării de protest, respingând orice legătură cu partidele politice tradiționale și, în mod special, cu opoziția. Aceștia au reușit să coaguleze nemulțumirile unui întreg popor, printr-un mesaj clar: „Corupția ucide”. Protestele au fost susținute masiv de universitățile din întreaga țară, iar mișcările de protest continuă, în ciuda represiunii violente.
„Nu au mai fost doar simple plângeri, ci o revoltă reală, iar acest lucru se datorează în mare parte faptului că protestele sunt apolitice”, explică Cvijić. Acesta adaugă că studenții sârbi sunt extrem de precauți în a nu permite infiltrarea persoanelor din partidele politice, fiind conștienți de riscurile de a fi subminați din interior.
După ce, la începutul protestelor, poliția a fost implicată în arestări forțate, o schimbare semnificativă a avut loc recent: autoritățile au început să evite să intervină direct în fața demonstrațiilor. În ciuda acestui fapt, violențele nu au încetat, iar mulți dintre protestatari au fost agresați de indivizi considerați afiliați ai SNS. Atacurile asupra studenților, inclusiv un incident de pe 27 ianuarie, când un grup de tineri a fost bătut la Novi Sad, sunt privite de analistul Cvijić drept „produsul unui regim care seamănă mai degrabă cu o organizație mafiotă decât cu un guvern”.
În fața presiunii tot mai mari, prim-ministrul Miloš Vučević, fost primar al Novi Sad-ului în perioada renovării stației de tren, a demisionat în încercarea de a calma protestele. Totuși, această mișcare nu a avut niciun efect asupra demonstrațiilor. „Vučević nu era decât o marionetă a președintelui, iar demisia sa nu schimbă cu nimic situația,” susține Cvijić.
Situația din Serbia a ajuns la un punct critic. Vučić și regimul său se află acum într-un colț, iar orice încercare de a se redresa doar adâncește criza. „Singura soluție viabilă ar fi formarea unui guvern de tranziție care să creeze condiții pentru alegeri libere și să scoată media de sub controlul guvernului,” explică analistul.
Deși, în mod paradoxal, Serbia rămâne o țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, mulți sârbi percep Bruxelles-ul ca un aliat al regimului Vučić, din cauza legăturilor economice și politice strânse. În acest context, mobilizarea cetățenilor devine o „revoluție morală și emoțională” mai mult decât o mișcare politică.