Un nou raport al publicației Defense Express trage un semnal de alarmă asupra dezechilibrului major dintre capacitățile de atac ale Rusiei și sistemele de apărare ale Europei. Estimările arată că Rusia poate produce între 840 și 1.020 de rachete balistice anual, în timp ce Europa este capabilă să intercepteze maximum 300 de astfel de amenințări.
Această discrepanță evidențiază o problemă strategică majoră pentru Uniunea Europeană și necesită o schimbare urgentă de direcție în politica de apărare.
Rusia accelerează producția de rachete balistice
Potrivit evaluărilor făcute de serviciile de informații ucrainene, Rusia produce rachete 9M723 pentru sistemele Iskander și rachete aerobalistice Kh-47M2 Kinjal într-un ritm fără precedent. În prima jumătate a anului 2025, producția acestor arme a crescut cu 15% până la 40% față de cifrele estimate în decembrie 2024.
Aceste rachete pot fi lansate atât de pe sol, cât și din aer, iar capacitatea lor ofensivă pune în dificultate apărarea europeană, deja limitată de resurse și infrastructură.
Europa poate intercepta doar 300 de amenințări pe an
În ciuda investițiilor recente, Europa rămâne vulnerabilă. Capacitatea totală a sistemelor antirachetă existente permite interceptarea a maximum 300 de ținte balistice anual. Această estimare se bazează pe producția reală de rachete interceptoare și pe faptul că este nevoie, în medie, de două efectoare pentru neutralizarea unei singure rachete inamice.
Aceste cifre pun în evidență un decalaj critic față de volumul armelor produse de Rusia, ceea ce ar putea afecta securitatea colectivă a NATO și a partenerilor europeni.
Schimbare de strategie: De la defensiv la ofensiv
Specialistul în arme balistice, Fabian Hoffmann, susține într-un articol pentru publicația Hartpunkt că Europa trebuie să renunțe la strategia de apărare pasivă și să adopte o abordare ofensivă. În loc să se limiteze la protejarea teritoriului cu sisteme de interceptare, Europa ar trebui să sprijine Ucraina prin furnizarea de capabilități care să lovească infrastructura militară rusă.
„Este nevoie de o schimbare de paradigmă în gândirea militară europeană – de la apărarea zonelor restricționate la ofensivă activă asupra surselor de amenințare”, afirmă Hoffmann.
