Statele membre ale NATO sunt pe cale să adopte un obiectiv fără precedent: alocarea a 5% din PIB pentru apărare în următorii zece ani. Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a declarat joi, în cadrul emisiunii Hannity de pe canalul Fox News, că această decizie ar putea fi convenită până la summitul NATO din iunie 2025.
„’Vă pot spune că ne îndreptăm spre un summit în șase săptămâni, în care practic fiecare membru NATO va fi la sau peste 2%, dar, mai important, mulți dintre ei vor fi peste 4% și toți vor fi convenit asupra obiectivului de a ajunge la 5% în următoarea decadă’, a declarat Marco Rubio.”, a afirmat Rubio
Summitul din iunie – punctul de cotitură al unei noi realități geopolitice
Summitul NATO va avea loc în Țările de Jos, între 24 și 25 iunie 2025. Deși întâlnirea era deja privită ca fiind crucială pentru viitorul alianței, anunțul lui Rubio o plasează într-o lumină și mai importantă. Se conturează o Alianță care nu doar că recunoaște pericolele din vecinătate, dar și reacționează cu măsuri concrete – inclusiv cu bani.
Este o schimbare majoră de atitudine, având în vedere că timp de ani de zile mai multe state europene au fost criticate – mai ales de Washington – pentru lipsa de implicare financiară în apărarea colectivă.
Germania intră în logica de 5%
Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a susținut recent că Berlinul este de acord cu propunerea lui Trump privind pragul de 5% pentru apărare. Asta în condițiile în care, abia în ianuarie 2024, Germania a anunțat că a atins pentru prima dată ținta de 2% din PIB – obiectiv stabilit de Alianță în 2014, dar ignorat ani de zile.
Este evident că actuala conducere de la Berlin înțelege că lumea s-a schimbat – iar cuvintele lui Rubio vin să confirme că și aliații săi văd aceeași realitate.
Cursa înarmării sau consolidare necesară?
Un obiectiv de 5% din PIB pentru apărare ridică, inevitabil, întrebări. Pentru unele state din estul Europei, acest prag poate părea justificat, date fiind amenințările directe din proximitate. Pentru altele, din vest, el ar putea părea excesiv.
Dar ceea ce devine clar – și inevitabil – este că Europa nu mai poate merge pe pilot automat în materie de securitate. Dacă vrea garanții, trebuie să plătească pentru ele.
