România bolnavă de ură

Scandalurile începutului de an confirmă că multora din spațiul public românesc ura le dă o rațiune de a trăi. Spațiul politic rămâne o culme a abjecțiilor, iar lumea jurnalistică îi ține trena. Până și sfera literară ajunge să fie bântuită de miasmele scandalului. Dintre toate, însă, atacarea premierului Viorica Dăncilă pentru adopția fiului său va rămâne un pisc al mizeriei egalat doar de acuzarea, în 2014, a d-lui Iohannis că nu are copii.

Atunci, cu două luni înainte de alegeri, d-na Gabriela Firea, purtător de cuvânt al campaniei prezidențiale a PSD, l-a atacat pe dl Klaus Iohannis într-o manieră șocantă. A fost una din gafele majore ale taberei Ponta, cu efect de bumerang la urne.

Suntem din nou în an electoral și era de așteptat, în lamentabila tradiție a necivilizației noastre politice, să se recurgă la orice mijloace. Însă cei care au sărit cu sălbăticie la d-na Dăncilă, pe motiv de adopție a fiului său, au ignorat potențialul de empatie pe care-l poate stârni intrarea brutală într-o zonă atât de delicată. Până și dl Rareș Bogdan, vehementul critic constant al primului-ministru, a sărit în apărarea sa de această dată.

Asocierea, din nou, a președintelui Iohannis cu simboluri naziste ori atacurile de tip securistic la adresa d-lui Dacian Cioloș fac parte din același arsenal al urii revărsate cu o intensitate greu suportabilă peste societatea românească. Ne regăsim mulți în cuvintele lui Gandhi: ”Lumea e obosită de ură”. Nu și hoitarii dezlănțuiți în fața celor patru rânduri de alegeri planificate, într-o succesiune paralizantă pentru țară, la fiecare șase luni.

”Ura distruge cetatea” – proverb armean

În ceea ce privește disputele din lumea presei, acestea exprimă, din păcate în termeni de maidan, reconfigurările pre-electorale de forțe, adesea obscure.

Mai trist e că până și breasla literară se coboară la nivelul circului de mahala, din cauza unui premiu care, decernat de ziua lui Eminescu, ar trebui să fie prilej de bucurie a spiritului. ”Au transformat o sărbătoare a premierii într-un eșec de domeniul fantasticului”, a conchis cu amărăciune dl Liviu Ioan Stoiciu, laureatul final al Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera Omnia. Preferatului inițial al juriului, d-lui Constantin Abăluță, i-a fost retras premiul pentru că, din motive de sănătate, n-a putut participa la ceremonia de premiere de la Botoșani. Și i s-a cerut rambursarea valorii premiului, căci banii îi fuseseră deja transferați.

Dincolo de procedurile stângaci invocate de organizatori pentru această gestiune ignobilă, rămâne avertismentul transmis, cu firească mâhnire, de octogenarul poet Constantin Abăluță, într-un inspirat și delicat răspuns poetic în fața jenantei situații în care a fost pus:

”aiureala cu decrete regulamente cutume

e craterul morții lente care ni s-a dat ca popor

odată cu limba moștenind zbenghiul neașezării în veci”.

Nu știm câtă piatră pe piatră va mai rămâne după faza confruntării politice finale în care am intrat. De aceea e bine să ne amintim, cât încă mai e vreme, o înțeleaptă vorbă armeană: ”ura distruge cetatea”.

Horia Blidaru

– articol apărut pe adevarul.ro