Suntem în aprilie 2025 și ar fi trebuit să ne aflăm în faza finală a implementării Legii privind Inteligența Artificială (AI Act), prima reglementare serioasă a UE menită să îmblânzească această tehnologie. Și totuși, în loc să vedem reguli clare, ne aflăm în fața unui Cod de Bune Practici care pare să lase giganții tehnologici să își scrie propriile reguli.
Săptămâna trecută, patru mari grupuri politice din Parlamentul European au ridicat semne de întrebare cu privire la direcția pe care o ia documentul, iar marți, organizația Reporters Sans Frontières (RSF) a anunțat că se retrage din procesul de elaborare, acuzând „lipsa garanțiilor privind dreptul la informație” și „influența excesivă a industriei”. Dacă o organizație care militează pentru libertatea presei iese trântind ușa, înseamnă că avem o problemă.
Între tehnocrați și lobbyști
La butoane se află Biroul pentru AI din cadrul Comisiei Europene, o echipă de 140 de oameni—IT-iști, juriști, economiști—care au redactat deja trei versiuni ale Codului. Acest document ar trebui să fie un ghid de respectare a regulilor: transparență, securitate cibernetică, protecția datelor și, foarte important, respectarea drepturilor de autor. Dar iată că, după trei încercări, RSF consideră că textul este încă „prea vag” și nu oferă soluții reale pentru a combate dezinformarea generată de AI.
„Codul nu conține nicio prevedere concretă pentru combaterea pericolelor dovedite pe care AI le prezintă pentru accesul la informații fiabile”, a declarat Thibaut Bruttin, directorul general al RSF. „Nu am fost ascultați și nu vom accepta să fim tratați ca niște marionete.”
Și nu sunt singurii nemulțumiți. Pe 25 martie, o scrisoare adresată vicepreședintei Comisiei Europene pentru Suveranitate Tehnologică, Henna Virkkunen, a subliniat o problemă majoră: actuala formă a Codului transformă evaluarea și reducerea riscurilor privind drepturile fundamentale și democrația într-o simplă opțiune pentru companiile AI.
Cu alte cuvinte, exact punctul-cheie al legislației devine, brusc, voluntar.
Drepturile de autor: Un Wild West digital?
Un alt câmp de luptă este respectarea drepturilor de autor. Asociațiile europene de protecție a creatorilor au criticat dur documentul, acuzând că „subminează obiectivele AI Act, contravine legislației europene și ignoră intențiile legiuitorilor”. Helen Smith, președinta Impala (organizația europeană a industriei muzicale independente), a fost directă: „Actuala formă a Codului nu oferă creatorilor europeni niciun instrument real pentru a-și apăra drepturile în fața utilizării informațiilor pentru antrenarea AI.”
Europarlamentarul italian Brando Benifei, unul dintre arhitecții AI Act, se teme că, în spatele acestei diluări a reglementărilor, se află presiuni din partea marilor jucători din industria AI din SUA. Într-un interviu recent, acesta a avertizat că UE ar putea ajunge să cedeze „în fața liniei politice americane”, subminând tocmai scopul inițial al AI Act: protejarea cetățenilor europeni de un AI scăpat de sub control.
Cine scrie, de fapt, regulile AI?
Termenul pentru finalizarea Codului este începutul lunii mai. Dacă forma actuală rămâne nesatisfăcătoare, Comisia Europeană poate impune standarde proprii până în august. Întrebarea e: va fi acest Cod un instrument real de reglementare sau doar o fereastră larg deschisă pentru lobby-ul marilor companii?
Poate că AI-ul e viitorul, dar cine controlează acest viitor? Dacă UE cedează acum, riscăm să ne trezim într-un scenariu în care regulile sunt scrise nu de legiuitori, ci de cei care au cel mai mult de câștigat dintr-o reglementare slabă. Și dacă așa va arăta „pionieratul european” în domeniul AI, poate ar fi cazul să ne întrebăm dacă mai e vorba de protecția cetățenilor sau doar de un compromis convenabil pentru marile companii.
