Între 1945 si 1964, piaţa centrală a Oradiei a purtat numele mareşalului Malinovski, comandant victorios de armate sovietice la Stalingrad, pe frontul ucrainean și românesc, în asediul Budapestei și la ocuparea Bratislavei și Vienei. Memoria lui e pătată de sângele celor 11.000 de militari români pe care i-a sacrificat la Oarba de Mureş, la 17 septembrie 1944 – masacru răzbunător comparabil cu cel de la Katyn. Detalii despre acest moment cumplit din istoria României găsiţi aici.
Malinovski a fost, apoi, de jure, președintele Comisiei Aliate de Control din România – de facto, acest instrument de control sovietic era condus de generalul Vinogradov, mareşalul fiind trimis pe frontul manciurian, unde, în august ’45, i-a învins în numai 10 zile pe japonezi, într-o operaţiune exemplară de război-fulger. Din 1957, timp de un deceniu, până la moartea sa, Malinovski a fost ministrul apărării al URSS.
În timpul regimului Ceauşescu, piaţa centrală a Oradiei a fost redenumită Piaţa Victoriei. Monumentul Ostaşilor Sovietici, care străjuia perimetrul, a fost distrus în 1990. Alte imagini din perioada comunistă ale centrului Oradiei puteţi vedea aici.
Un alt monument dedicat „ostaşilor sovietici căzuţi în luptele pentru eliberarea oraşului de sub ocupaţia fascistă” se găsea în Piaţa Stalin, denumirea din perioada 1944-1966 a actualei Pieţe Ferdinand (fostă Piaţa Regina Maria în perioada interbelică, Miklos Horthy sub ocupaţia maghiară şi Republicii în anii 1966-1995).
Şi Piaţa Avram Iancu din Cluj a purtat numele lui Malinovski în anii ’50, ulterior fiind rebotezată tot Piaţa Victoriei.
Iar la Bucureşti, actuala Piaţă Charles de Gaulle (fostă Aviatorilor sub Ceauşescu), după ce s-a numit Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial, a luat numele lui Stalin, găzduindu-i acestuia şi statuia în 1951 – 1962.
Punctul culminant al cultului personalităţii lui Stalin a fost atins în România prin schimbarea numelui Braşovului în Oraşul Stalin în perioada 1950 – 1960.
