În 2025, huila reprezenta 3,7% (105 601 gigawatt-oră (GWh)) din producția brută totală de energie electrică a UE , iar cărbunele brun reprezenta 5,5% (154 186 GWh). În 2024, ponderea totală a cărbunelui în producția de energie electrică a scăzut sub 10% pentru prima dată, iar în 2025 a scăzut în continuare la cel mai scăzut nivel, de 9,2%.
În 1990, cărbunele reprezenta mai mult de o treime din producția totală de energie electrică din UE. În 2000, ponderea totală a cărbunelui a scăzut la 30,4%, o tendință care a continuat cu doar ușoare reveniri în 2011-2012 și 2021-2022, până când a atins cea mai scăzută pondere în 2025.
În 1990, huila și cărbunele brun erau a doua și a treia cea mai mare sursă de producție de energie electrică, cu 19,8%, respectiv 15,3% din producția brută. În schimb, în 2025, huila și cărbunele brun erau a șaptea și a șasea sursă de generare a energiei electrice, după energia nucleară, gazele naturale și combustibilii regenerabili. Ambele tipuri de cărbune au fost depășite de energia nucleară în 1994, de gazele naturale în 2019, de energia hidroelectrică și eoliană în 2023 și de energia solară în 2024.
Eliminarea completă a cărbunelui continuă în multe țări
Scăderea utilizării cărbunelui pentru producerea de energie electrică este însoțită de minime record ale producției și consumului de cărbune. În 2025, se estimează că, în UE, consumul de huilă și cărbune brun a atins noi minime istorice, de 107 milioane de tone, respectiv 184 de milioane de tone.
În plus, unele țări ale UE au eliminat treptat cărbunele fie complet, fie în generarea de energie electrică și termică în ultimii ani. În 2021, Portugalia a încetat să mai utilizeze huilă în generarea de energie electrică, iar în 2024, Slovacia a eliminat treptat producția de cărbune brun, rămânând 8 țări ale UE producătoare de cărbune brun.
