Se cere comasarea comunelor mici. „Toate măsurile de reformă prin care guvernul actual ”dă țara peste cap” (pe bună dreptate, că țara asta chiar trebuie dată peste cap) se vor dovedi inutile peste 5-7 ani, când vom ajunge în aceeași situație financiar-bugetară de astăzi. Asta pentru că reformele sunt aplicate pe o matriță greșită, iar ele se ”vor strâmba la loc” odată cu trecerea timpului” – scrie Cristian Grosu, pe cursdeguvernare.ro.
„Chiar acum, când scriu, vine știrea că pachetul de reformă pe administrația locală e amânat 2 săptămâni la ajungerea în Parlament – coaliția nu s-a înțeles câte zeci de mii de posturi din primării să taie.
Dar e o abordare gresită: e greu să tai niste posturi dintr-o primărie cu 15-20 de salariați: dar ai putea avea 25-30 de salariați la o comună mai mare, obținută prin comasare„, subliniază Grosu.
„Cât de mare e miza? 47% din populație și 87% din tetritoriu se află în ”responsabilitatea” administrației locale rurale.
Totul pleacă la fundamental-inadecvată administrație a României – o structură care afectează toate celelalte structuri de servicii pe care statul e obligat să le asigure economiei și societății: e România desenată administrativ de Ceaușescu și care nu poate funcționa decât sub regimul Ceaușescu„, scrie C. Grosu şi argumentează astfel:
Administrația locală a lui Ceaușescu
„Ceaușescu desenase administrația locală după un design care asigura serviciile necesare populației numai în stilul comunist:
1, Existau profesori suficienți pentru că profesorul era obligat să meargă acolo, prin repartiție la nivel național
2, Existau medici comunali pentru medicii erau obligați să meargă acolo prin repartiție obligatorie punctuală.
3, Exista post de miliție pentru că așa arăta desenul obligatoriu.
4, Existau venituri la buget prin existența structurilor economice de stat (IAS-urile – întreprinderea agricolă de stat, SMA-urile, stațiile de mecanizare a agriculturii, CAP-urile – cooperativele agricole de producție).
5, Cotribuabilii erau, în majoritate, salariați la cele de mai sus, plus la celelalte entități de stat (magazinul, cârciuma, poșta etc) – si plăteau taxe.
6, Problema demografică era rezolvată cu decretul de interzicere a avorturilor și cu lipsa mijloacelor de contracepție.
Toate cele de mai sus erau adaptate specificul locului (unde erau păduri erau si direcții silvice, nu CAP, sau unde erau dealuri existau entități de exploatare viticolă etc, etc) – dar toate respectau aceleași principii: statul rezolva totul pentru că impunea totul.
România 2025 funcționează după desenul lui Ceaușescu:
Design care NU se mai potriveste, pentru că ne aflăm în democrația capitalistă, în care comunitățile funcționează cu autonomie, după principii la 180 de grade față de România comunistă:
1, O primărie care nu are venituri proprii care să-i asigure salariile și un minimum de investiții NU are de ce să existe: înseamnă că nu primăria e făcută pentru cetățeni, ci cetățenii există pentru a justifica o primătie – exact ca pe timpul lui Ceaușescu.
În 2023, doar 25% din primăriile din România aveau venituri care să le acopere salariile și cheltuielile de funcționare.
Pe cale de consecință, între 75 și 80% din comune nu pot finanța investiții și depind total de centru: de la București, sau de la Consiliie județene.
2, Comunele s-au depopulat dramatic: nu numai din cauza scăderii natalității, ci și din cauza emigrației.
Nici măcar legea actuală nu e respectată – o comună să aibă minimum 1500 de locuitori (sunt comune cu 300-400-500 de locuitori si au primării care au nevoie de costuri de salarii si de funcționare).
3, IAS-urile, SMA-urile etc, etc nu mai exită: locurile de muncă sunt puține – cu excepția unor zone turistice (cum e în ”secuime” sau Maramureș) sau localitățile din periurban:
4, Această încapacitate a comunității locale de-a-și întreține administrația se lovește de o forță care vine din sens invers: Sistemul de Educație e croit după chipul și aemănarea ACESTUI FEL de administrație: Sistemul de Sănătate, la fel. Sistemul de ordine publică – poliția locală – la fel”, se arată în analiza de pe cursdeguvernare.ro.
Soluția: comasarea
Autorul propune „comasarea comunelor (unele pot fi absorbite de urbanul mic – uneori la fel de nenorocit – pe lângă care există) – până la o limită de locuitori capabilă ”să-și permită primărie”: minim 2000? Minim 2500? Dar să fie populație reală.
Comuna să beneficieze de fonduri de dezvoltare de la centru, dar numai dacă:
-, poate să asigure functionarea primăriei
-, poate întreține o școală și un dispensar
-, are un 10-15% din veniturile proprii pentru investiții
-, iși poate permite să angajeze personal pentru consultanță si responsabilitate privind atragerea fondurilor europene. (Comunele Ciugud din Alba și Peștera din Constanța sunt doar 2 exemple de cum se pot face minuni).
Adică ”Centrul” ajută, dar nu face tot, nu dă salarii… .
Iar dacă există (și există) orgolii locale, la comasare nicio localitate nu trebuie să-și schimbe numele, istoria, specificul local: e o chestiune numai și numai de organizare și cheltuire a banilor comunităților.
Dacă o entitate adinistrativă oficială nu poate face toate acestea, înseamnă că ea nu are nici rațiune economică (depinde de altcineva financiar) dar nici socială (nu poate garanta nici calitatea educației, nici a sănătății, nici alte servicii necesare unei comunități„.
În ”prostia” lor, polonezii, după revoluție, au început cu reorganizarea administrativă: știau că, dacă merg după desenul comunist, vor arunca zeci si sute de miliarde în găurile negre ale lipsei de organizare logică și eficientă:
au făcut o reformă administrativă chiar în 1990 – privind autonomia locală – și apoi încă una, în 1998, privind organizarea după ”gmina” (cam ce inseamnă la noi UAT-urile – unitatea administrativă de bază, unde intră atât comunele, cât și orașele).
La o suprafață cu 40% mai mare decât cea a României, Polonia are 1500 de comune rurale (România are circa 2850). Și treaba merge – compară Cristian Grosu.
