Decalajul dintre cele mai bogate și cele mai sărace țări ale lumii se adâncește pentru al patrulea an consecutiv, potrivit celui mai recent raport privind Indicele Dezvoltării Umane (HDI), publicat de ONU la începutul lunii mai. Pandemia de COVID-19 a marcat o ruptură majoră în tendințele dezvoltării globale, iar efectele ei se resimt și astăzi, la cinci ani de la declanșare.
Indicele Dezvoltării Umane, a înregistrat pentru prima dată în istoria sa scăderi în anii 2020 și 2021. Deși o a beneficiat de redresare modestă în 2022, datele din 2023 indică cea mai lentă rată de îmbunătățire din ultimele trei decenii.
România se clasează pe locul 55, cu un scor de 0,845. În această ierarhie, țara noastră este la egalitate cu Bulgaria, fiind devansată de toate celelalte state membre ale Uniunii Europene.
Sub media UE la toți indicatorii majori
Indicele dezvoltării umane (IDU) este calculat pe baza a trei factori principali: speranța de viață, anii așteptați de școlarizare și venitul național brut pe cap de locuitor. În cazul României, datele indică:
- Speranță de viață: 75,9 ani
- Ani așteptați de școlarizare: 14,1 ani
- Venit național brut pe cap de locuitor: 39.374 dolari
În comparație, Ungaria (locul 46) are o speranță de viață de 77 de ani și un scor general de 0,870, în timp ce Polonia (locul 35) atinge 78,6 ani și un venit mai ridicat – 42.218 dolari per capita.
În urma mediei regionale
La nivel regional, România se află sub media Europei Centrale și de Est în aproape toate privințele. Slovenia, de exemplu, ocupă poziția 21 în lume, cu un scor de 0,931 și cu aproape trei ani în plus în speranța de viață față de România. În același timp, țări precum Cehia (locul 29) sau Estonia (locul 36) au depășit constant România în ceea ce privește investițiile în educație și sănătate.
Totuși, România este net superioară Republicii Moldova, care ocupă locul 86 cu un scor de 0,785, speranța de viață de doar 71,2 ani și un venit per capita de 15.867 dolari – aproape la jumătate față de România.
Tendințe și provocări
Un aspect îngrijorător pentru România îl reprezintă stagnarea anilor de școlarizare, unde se observă o plafonare sub pragul de 15 ani. În plus, diferențele mari de venituri între regiuni și exodul continuu al populației tinere afectează semnificativ dezvoltarea pe termen lung.
