Comisia Europeană a adoptat miercuri un nou cadru pentru ajutoarele de stat destinate sprijinirii tranziției ecologice în Uniunea Europeană. Documentul, aplicabil până în 2030, urmărește să accelereze reducerea emisiilor și eliminarea treptată a combustibililor fosili, relaxând în același timp condițiile prin care guvernele pot oferi sprijin financiar industriilor.
O noutate notabilă este includerea gazelor naturale ca soluție tranzitorie, acceptată doar „în mod excepțional” și condiționată strict. Deși această prevedere nu reprezintă o schimbare radicală, marchează o ajustare pragmatică a traiectoriei europene de decarbonizare.
Ajutoare de până la 200 de milioane de euro pentru industrie
Cadrul permite statelor membre să acorde până la 200 de milioane de euro per beneficiar pentru investiții în tehnologii de reducere a emisiilor, cum ar fi electrificarea proceselor industriale, captarea și stocarea carbonului, sau înlocuirea combustibililor poluanți cu surse alternative, precum hidrogenul sau biomasa.
Gazele naturale sunt acceptate doar dacă nu există o alternativă tehnologică matură și dacă utilizarea lor contribuie la reducerea cu 70% a emisiilor de CO₂ și la o economie de 40% a consumului de energie. În plus, companiile beneficiare trebuie să prezinte un plan detaliat care să asigure eliminarea completă a utilizării gazului până în 2040.
Industriile mari consumatoare de energie – în special chimicul, cimentul și sectoarele cu procese la temperaturi înalte – sunt vizate ca principalii beneficiari ai acestui sprijin.
Sprijin limitat pentru facturile la energie
O altă componentă a noului cadru permite reducerea temporară a facturilor la energie pentru industriile cu consum ridicat și expuse competiției internaționale. Această măsură, valabilă pentru o perioadă de cel mult trei ani, impune ca firmele sprijinite să investească cel puțin 50% din valoarea ajutorului în decarbonizarea propriilor procese de producție.
Deși acest mecanism nu figura în propunerea inițială lansată în consultare publică în martie, el a fost introdus în forma finală a cadrului, reflectând o ajustare a poziției Comisiei în fața presiunilor economice.
Tehnologiile curate, prioritizate în funcție de potențial
Comisia Europeană încurajează explicit investițiile în surse de energie cu emisii scăzute de carbon. Printre acestea se numără hidrogenul roz (produs cu energie nucleară) și hidrogenul albastru (derivat din gaz natural), dar accentul se pune clar pe hidrogenul verde, produs exclusiv din surse regenerabile.
Deși mai costisitor (între 3,8 și 7 euro/kg, comparativ cu 2,5–5 euro/kg pentru hidrogenul roz), hidrogenul verde este considerat o tehnologie esențială pentru atingerea neutralității climatice și va beneficia de un sprijin public prioritar.
În paralel, statele membre vor putea sprijini, prin fonduri publice, producția de tehnologii curate recunoscute în legislația europeană: energie solară și eoliană, pompe de căldură, biogaz și biometan, tehnologii nucleare sau captarea carbonului.
Un cadru adaptat pentru echilibru economic și ecologic
Noul cadru oferă flexibilitate guvernelor pentru a ajusta sprijinul acordat în funcție de regiuni, astfel încât investițiile să poată fi orientate și către zonele mai puțin dezvoltate economic ale Uniunii. În plus, este introdusă opțiunea de acordare a stimulente fiscale pentru a descuraja relocarea producției din Europa.
Vicepreședinta Comisiei pentru Tranziție Curată, Teresa Ribera, a subliniat că acest cadru „simplifică și accelerează sprijinul pentru decarbonizare”, dar și că „recunoaște statul ca investitor strategic” în economia viitorului.
Reacții împărțite în rândul societății civile
Rețeaua de organizații de mediu CAN Europe, care include Greenpeace, WWF și altele, a salutat direcția generală a cadrului, considerând-o un pas pozitiv spre decarbonizare. Cu toate acestea, a exprimat îngrijorare față de includerea gazelor naturale, deși a apreciat existența unui termen limită clar pentru eliminarea acestora — anul 2040.
În schimb, organizația Transport & Environment a criticat decizia Comisiei, acuzând-o că nu sprijină suficient industrii emergente precum cea a bateriilor și că nu oferă o replică adecvată modelului de sprijin implementat de Statele Unite în acest domeniu.
