Europa, care în ultimele decenii a promovat diplomația și soft power-ul, a pășit într-o nouă etapă: consolidarea militară accelerată. Potrivit unei analize realizate de Politico, ceea ce vedem acum este o schimbare tectonică în filozofia de securitate a Uniunii Europene, iar miza nu este doar protecția teritoriului, ci reconstrucția unei industrii strategice pierdute în favoarea partenerilor externi, în special a Statelor Unite.
Investiții-record: miliarde pentru o nouă armată europeană
Comisia Europeană a pus pe masă un plan ambițios de cheltuieli militare în valoare de 800 de miliarde de euro, un pas fără precedent pentru o instituție care, până nu demult, evita implicarea directă în chestiuni de apărare. Germania, cu o economie deja robustă, vine și mai tare din urmă: o mie de miliarde de euro vor fi direcționate către modernizarea armatei și infrastructurii sale militare.
Aceste sume nu sunt doar statistici, ele semnalează o inversare completă de paradigmă, o trecere de la austeritate militară la hiperactivism strategic.
Europa vrea să joace în liga mare, fără Starlink și F-35
În paralel cu investițiile, statele europene încep să construiască alternative proprii la tehnologiile dominante americane. Construcția de constelații de sateliți pentru orbita joasă a Pământului, menite să ofere o alternativă europeană la Starlink-ul lui Elon Musk, este în plină desfășurare. Iar în materie de echipamente militare, președintele Emmanuel Macron a tras linia: Europa trebuie să renunțe la rachetele Patriot și avioanele F-35 în favoarea propriilor sisteme SAMP/T și Rafale.
Inteligența artificială, în slujba războiului (și nu doar)
Pe fundalul acestor investiții se profilează o revoluție tăcută: integrarea inteligenței artificiale în lanțul decizional militar. Un investitor european a prezentat pentru Politico un instrument bazat pe AI, numit Comand AI, care poate analiza ordine, planifica acțiuni și interpreta terenul, toate în sprijinul unui ofițer care, cu acest ajutor, poate face munca a patru.
Aceeași tehnologie ar putea fi utilizată și în civilie, pentru navigarea automată a roboților de livrare sau pentru gestionarea atacurilor cibernetice coordonate împotriva companiilor.
Este, dacă vreți, o formă de „dublu uz tehnologic” care, exact ca în timpul Războiului Rece sau în cursa spațială, poate stimula inovația și în afara sectorului de apărare. Așa s-au născut GPS-ul, internetul și o mare parte din electronicele moderne.
Dar nu toată lumea e convinsă: Stânga strigă „stop!”
Această mobilizare a resurselor nu vine, totuși, fără controverse. Guvernele social-democrate sau laburiste sunt tot mai presate de propriul electorat care vede în aceste cheltuieli un pericol pentru sistemul social. În Marea Britanie, de pildă, guvernul a anunțat tăieri de 4,8 miliarde de lire de la asistența socială, în timp ce a crescut cheltuielile de apărare cu doar 2,2 miliarde — o decizie greu de justificat în fața alegătorilor.
Un pariu riscant, dar poate singurul rămas
În esență, potrivti Politico, Europa pariază acum pe două lucruri: pe faptul că investițiile în apărare vor avea efecte multiplicatoare în economie, prin locuri de muncă, salarii mai bune și inovații, și pe ideea că o industrie militară consolidată poate oferi continentului o voce reală în ecuația globală.
Experții din domeniu o spun clar: Europa nu va putea produce niciodată mai mult decât China, dar poate produce mai eficient, iar în lumea în care conflictele se poartă tot mai des cu drone, sateliți și cod sursă, eficiența bate cantitatea.
