Jeffrey Sonnenfeld, decan asociat senior la Yale School of Management, și Steven Tian, director de cercetare la Yale Chief Executive Leadership Institute, au efectuat o analiză pentru a dezminți o știre ce a circulat foarte mult în mediul online.
La cinci luni de la invazia rusă a Ucrainei, există controverse privind consecințele economice ale invaziei ruse în Ucraina.
Departe de a fi ineficiente sau dezamăgitoare, așa cum a susținut propaganda rusă, sancțiunile internaționale și retragerile multinaționalelor de pe piața rusă au exercitat un efect devastator asupra economiei Rusiei.
Faptul că aceste neînțelegeri persistă nu este cu totul surprinzător, având în vedere lipsa datelor economice disponibile. De fapt, multe dintre analizele, prognozele și previziunile economice excesiv de optimiste ale Rusiei care au proliferat în ultimele luni au în comun un defect metodologic crucial: aceste analize extrag cele mai multe, dacă nu toate, dovezile lor din prognozele economice periodice ale guvernului rus. Iar acele statistici favorabile care au fost publicate sunt de o minimă credibilitate, având în vedere presiunea politică pe care Kremlinul a exercitat-o.
Narativul propagandistic exclude cel mai important element: gazele naturale nu sunt un produs de export ce poate fi atât de ușor de reorientat de către Rusia.
Mai puțin de 10% din capacitatea de gaz a Rusiei este reprezentată de gazul natural lichefiat, astfel că exporturile de gaze rusești rămân dependente de un sistem de conducte fixe.
Marea majoritate a conductelor Rusiei merg spre Europa; acele conducte, care provin din vestul Rusiei, nu pot fi conectate la o rețea separată de conducte care leagă Siberia de Est de Asia, rețea echivalentă cu doar 10% din capacitatea rețelei europene de conducte.
Anul trecut, Rusia a exportat în China 16,5 miliarde de metri cubi – adică sub 10% din volumul de gaze expediate de ruși spre UE (170 miliarde metri cubi). Iar proiectele de gazoducte asiatice, fie aflate în construcție, fie în curs de planificare, sunt la ani distanță de momentul când pot deveni operaționale.
Așadar, Rusia are mai mare nevoie de piețele mondiale decât are nevoie lumea de resursele rusești. Până și Europa, care a primit 83% din exporturile de gaze rusești, și-a asigurat doar 46% din propria aprovizionare din Rusia în 2021.
Astfel, cu o conexiune limitată prin gazoducte cu Asia, mai mult gaz rusesc riscă să rămână în subteran, neputând să fie înlocuit în grabă de exporturile către Asia.
Anamaria Kopornyai-Toth
