„Sahara” Olteniei, cum este denumit sudul regiunii, cel aproape de Dunăre, pierde, anual, 1.000 de hectare de teren pe care, în alte condiții, s-ar putea face intens agricultură.
Acest lucru este susținut de ministrul Mediului, Mircea Fechet, care spune că a putut vedea, în județele din sud – Dolj și Mehedinți – cum deșertul începe să cuprindă porțiuni mari din terenul oamenilor.
„Am fost personal în sudul României, în judeţul Dolj, în judeţul Mehedinţi, şi am văzut cu ochii mei cum deşertul înghite pur şi simplu suprafaţa arabilă de acolo. E foarte greu să te gândeşti măcar cum trăieşte o comunitate dependentă de agricultură, în condiţiile în care în Sahara Olteniei, aşa cum o numim noi, pierdem anual 1.000 de hectare de terenuri arabile”, spune Mircea Fechet.
În opinia sa, deșertificarea zonei, care se tot extinde, nu poate fi combătută decât prin împăduriri rapide, perdelele de copaci ajutând aerul, unul încărcat de praf, dar și solul, care se transformă tot mai mult în nisip.
„Acest lucru nu poate fi combătut, după ştiinţa noastră actuală, decât prin nişte împăduriri rapide, motiv pentru care mă bucur să constat că mare parte din bugetul fondurilor de împădurire din PNRR, ajung acolo unde e mai mare nevoie, respectiv în sudul ţării”, a punctat Fechet.
Schimbările climatice sunt atât de profunde, a mai spus ministrul, încât se ia în calcul ca România să aibă, într-un interval de 20 și ceva de ani, clima Greciei, adică un climat arid.
„E adevărat că, într-o primă fază, mulţi oameni s-au bucurat când au aflat această veste, însă, dacă ne referim la modul în care va afecta agricultura, la modul în care va afecta alte sectoare economice şi la viaţa oamenilor de zi cu zi, până la urmă nu e nicio bucurie să suferim atât de repede o schimbare atât de profundă”, este de părere Mircea Fechet.
El a amintit de inundațiile masive care se întâlnesc în regiuni ale țării în care statisticele spun că ar tebui să apară o dată la 200 de ani, dar frecvența lor se măsoară acum în ani.
La polul opus, sunt zone ale țării, cum este și cea din care provine, județul Bacău, în care oamenii se plâng de lipsa apei în fântâni.
„Dacă acest lucru se întâmpla o dată la 10 ani sau o dată la 20 de ani în trecut, acum aproape în fiecare vară oamenii se întreabă cum or să-şi adape animalele, cum vor trăi ei înşişi în lipsa unei resurse atât de preţioase, precum apa în fântâni”, mai spune Mircea Fechet.
