Mii de români au participat, duminică, la Serbările Naţionale de la Ţebea, dedicate lui Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 151 de ani.
„Lupta lui Avram Iancu pentru binele naţiunii s-a petrecut în vremuri tulburi, când armele confruntărilor vărsau sânge şi răspândeau moartea cu multă uşurinţă, secerând destinele nevinovate şi plăpânde ale românilor transilvăneni, dar care, la strigătul viteazului lor conducător se avântau curajos în ascuţişul sabiei, cu încrederea nestrămutată că jertfa sângelui lor încă mai poate fi sămânţa din care să răsară biruinţa.
Avram Iancu a murit pentru popor, dar şi poporul a murit pentru Iancu. Aceasta este măsura dragostei între păstor şi turmă, între conducători şi cei care sunt conduşi”, a spus, în cuvântul său, Nestor, episcopul Devei şi Hunedoarei, care, împreună cu un sobor de preoți, a oficiat slujba de pomenire la mormântul Crăişorului Moţilor, din cimitirul de la Ţebea.
Au participat la ceremonie lideri politici, între care preşedintele Senatului și al PNL, Nicolae Ciucă, și președintele AUR, George Simion. Depunerea de coroane a fost urmată de defilarea gărzii de onoare. Festivitățile s-au încheiat cu un spectacol folcloric.
Anul viitor se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. Parlamentul a votat ca 2024 să fie „Anul Avram Iancu”.
”Speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica”
Testamentul lui Avram Iancu (1824-1872), scris în anul 1850, a fost gravat în marmură în Panteonul Moților de la Țebea, în imediata apropiere a bustului Eroului Național și este de o actualitate dureroasă:
„Ultima mea Voință! Unicul dor al vieții mele este să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care, după puteri, am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica.
Nu știu câte zile mai pot avea. Un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară, și hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul Națiunei pentru ajutor la înființarea unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Națiunei mele.”
