Cu opt luni înainte de termenul limită pentru implementarea Pactului privind migrația și azilul, miniștrii de interne ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au reunit la Luxemburg pentru a evalua stadiul reformei. În locul unui consens, întâlnirea a scos la iveală aceleași disensiuni profunde.
Pactul privind migrația și azilul
Comisia Europeană ar fi trebuit să prezinte documente-cheie pentru activarea mecanismului obligatoriu de solidaritate, care ar impune fiecărui stat membru să contribuie prin relocări, sprijin financiar sau asistență pentru țările terțe. Totuși, Bruxelles-ul a ales să amâne prezentarea acestora.
„Suntem încă în faza de consultare”, a declarat comisarul european pentru afaceri interne, Magnus Brunner, adăugând că există „dorința comună de a implementa această reformă”.
Belgia refuză relocările și cere „recunoașterea poverii disproporționate”
Ministrul belgian pentru Azil și Migrație, Anneleen Van Bossuyt, a afirmat că Belgia va contribui doar financiar la mecanismul de solidaritate, explicând că centrele de primire sunt „pline”.
„Vom plăti, dar doar dacă toate celelalte țări își vor asuma responsabilitățile. Solidaritatea și responsabilitatea merg mână în mână; fiecare stat trebuie să respecte regulile Dublin”, a precizat Van Bossuyt.
Suedia insistă pe aplicarea strictă a Regulamentului Dublin
Omologul suedez, Johan Forssell, a avertizat că „fără Dublin nu poate exista solidaritate”. Suedia, o țară cu 11 milioane de locuitori, a primit „numeroși solicitanți de azil în ultimii zece ani”, a subliniat ministrul, cerând un sistem echitabil de împărțire a responsabilităților între state.
Polonia: „Nu vom accepta mecanisme periculoase pentru cetățenii noștri”
Poziția Varșoviei a rămas fermă. Ministrul de interne, Marcin Kierwiński, a transmis că Polonia „nu va participa la niciun mecanism de relocare” și a cerut sprijin financiar pentru protejarea frontierei externe a UE.
„Nu vom accepta soluții care pot fi periculoase pentru cetățenii noștri”, a declarat oficialul polonez, reiterând poziția premierului Donald Tusk, care a cerut ca Polonia să fie „scutită de aceste mecanisme”.
Repatrierile și Mandatul european de returnare, o nouă sursă de conflict
Un alt punct sensibil discutat la Luxemburg a fost regulamentul privind returnările și Mandatul european de returnare, care ar permite recunoașterea reciprocă a ordinelor de expulzare între statele membre.
Belgia avertizează că țările afectate de mișcările secundare de migranți riscă să devină „victime ale sistemului”, fiind obligate să efectueze repatrierile altora. „Este ușor să impui obligația de a părăsi teritoriul, dar dificil să gestionezi repatrierea când persoana se mută într-o altă țară”, a explicat Van Bossuyt.
Suedia s-a arătat și ea sceptică, temându-se de „creșterea birocrației” într-un sistem deja complex.
Danemarca vrea un compromis până în decembrie
Președinția daneză a Consiliului UE speră să obțină un mandat de negociere privind regulamentul returnărilor până la finalul anului. Comisarul Brunner s-a arătat optimist, deși recunoaște că „mai sunt detalii de rezolvat”.
Între timp, capitalele europene se confruntă cu o presiune migratorie fără precedent. Însă, în ciuda apelurilor la unitate, fiecare guvern pare să își apere propriile interese. În loc de o soluție comună, Europa se regăsește, încă o dată, fragmentată între promisiuni și realități.
