Un fenomen importat din America este cel al așa-zișilor ”cititori sensibili”, un fel de avertizori de integritate culturală. Manuscrisele romanelor sunt citite înainte de publicare de acești cenzori, care caută pasajele ofensatoare la adresa comunității lgbtq+ sau a unor rase, etnii, religii. Scriitorul e astfel ferit de stigmatul social și se poate prezenta ca un școlar cuminte în fața marelui public.
Nu întâmplător a fost creat instrumentul eufemisticii corectitudinii politice. Nicăieri nimeni nu mai folosește cuvântul cenzură, doar trăim în lumea ”liberă și civilizată”. Cenzorii infernali sunt mereu ceilalți, ca să-l parafrazăm pe Sartre, adică marii despoți orientali. Accentul nu mai cade pe încălcarea libertății de gândire și expresie, ci pe sensibilitatea față de ofense închipuite, în cele mai multe cazuri. În același timp avem parte de o poteră digitală tot mai dură care restricționează mesajele pe rețelele de socializare. Se strânge progresiv și progresist, lațul digital!
Toată această limitare și ciuntire a manifestării personalității umane are loc în epoca în care se propagă obsesia căutării sinelui autentic. E plin de ”autentici virtuali”, de iluminați stradali, mulți dintre ei analfabeți intelectuali care propagă o spiritualitate superficială. E și aceasta o bună diversiune opiacee a elitelor de-a controla mental masele. Analfabetismul propagat și dirijat generează la rândul lui pasivitate civică. Cum să lupți pentru libertatea de exprimarea, dacă nu ai mare lucru să exprimi? Agenda resetării include cenzură pentru virtuți și libertate doar pentru vicii. La acest pasivism generalizat contribuie și ceea ce Nietzsche numea ”frica de turmă”. Din această frică de-a nu fi însemnat la fel ca restul turmei provin multe dintre relele vieții sociale.
Când turma nu e mânată cu bâta se autodevorează. Ne apropiem tot mai mult de familiile de șobolani descrise de omul de știință austriac, Konrad Lorenz. Studiind comportamentul șobolanilor, laureatul Premiului Nobel pentru Fiziologie/Medicină a putut observa intoleranța criminală a șobolanilor față de alți membri ai speciei aflați în afara familiei. Instinctele funcționează doar prin acceptarea propriilor vlăstare și prin ura criminală față de semenul de alt sânge, dar din aceeași specie.
Însă de această colțoșenie canibală sunt ferite doar sfintele moaște neomarxiste. Apărătorii consumului globalist, a renunțării la valorile moral tradiționale, adepții relativismului moral, invocă mereu liberul arbitru, responsabilitatea proprie, când e vorba de-a apăra riscurile sociale ale capitalismului consumist. Nu fac același lucru când vine vorba de alte rase decât cea albă, alte religii decât cea creștină, lgbtq+, feminism toxic orientat antifamilie. Toate aceste categorii și comportamente trebuie nu doar încurajate și protejate, ci privilegiate, prin intermediul victimizării imaginare permanente. În cazul lor nu mai e vorba de liberul arbitru, de responsabilitatea proprie, ei nu sunt pe cont propriu, fiindcă asupra lor se răsfrânge o milă aproape creștinească, dacă n-ar fi de fapt doar o milă politică, care e întotdeauna interesată și ticăloasă. Noi, ceilalți, trebuie să ne descurcăm singuri în fața drogurilor, a distrugerii familiei, a alienării individului în urma concurenței dușmănoase pentru câțiva euro în plus, a controlului mental exercitat de elite, în schimb categoriile protejate de corectitudinea politică nu trebuie atinse nici cu privirea, lor nu li se aplică libertatea dură a capitalismului individualist, ele sunt asistate socio-economic și cultural sub protectorat neocomunist.
O altă diversiune la modă e aceea a înfierării trecutului istoric, care ar sta la baza tuturor relelor prezentului. Generațiile vechi și valorile clasice sunt considerate vinovate pentru problemele tinerei generații. Copilăria umanității reprezintă pentru neomarxiști sursa tuturor metehnelor, tot așa cum psihologia aruncă obsesiv vina pe trecut, prin obsesiva referire la copilărie. Pentru progresiști, trecutul e păcătos, prezentul e revoluționaro – bezmetic, iar viitorul e pur și luminos.
Minciuna ideologiilor are picioare tot mai lungi, călcând cu picioroangele sale peste conștiințele libere. Popoarele sunt unite artificial ideologic, în dauna elementelor naturale care au stat la baza formării lor. Se vrea lichidare, dar ii spune resetare, reconfigurare a omenirii. Una dintre noile măsuri de resetare avute în vedere este aceea de-a pune etichetele morții pe pungile cu carne, precum sunt cele de pe pachetele de țigări. În felul acesta, ne spun cercetătorii britanici, salvăm planeta din fața poluării produse de negustorii de vite mici și mari. Din păcate, noi românii, nu mai avem la îndemână refugiul istoric înspre păduri cu purcel, vițel și cățel, așa cum am făcut secole de-a rândul în fața năvălirilor barbare. Astăzi ești reperat și-n gaură de șarpe pentru a putea fi taxat, controlat, folosit și aruncat la coșul statisticii. De fapt nu suntem apărați, ci atacați biologic, climatic, economic și uciși în războaie. Acum nu mai avem ziduri spre care să privim cu speranță. Zidurile aduceau izolare, dar și speranță. Acum nu se mai întrevede nici un colț salvator pe planetă.
Unii spun că omenirea are nevoie de o nouă utopie umanistă, nu de utopia transumanistă. Din păcate, toate utopiile umaniste au devenit într-un fel transumaniste prin căderea lor într-un antiumanism istoric. Acum trăim sub utopia întoarcerii pe dos a naturii umane. Suntem întorși pe dos față de cum am fost creați și s-ar putea ca asta să ne mântuie definitiv de pe aici.
Articol publicat inițial în cotidianul România Liberă:
https://www.pressreader.com/romania/romania-libera/20231109/page/5/textview
