Recent, o întâlnire dintre ambasadorul israelian la București și liderii partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a stârnit un val de controverse și critici aprinse, care au fost analizate de New York Times.
Comentatorul de marcă Thomas L. Friedman a acoperit subiectul, subliniind îngrijorările sale legate de eforturile premierului israelian Benjamin Netanyahu și ale aliaților săi de a găsi o alternativă pentru sprijinul diplomatic obișnuit al Statelor Unite. Această alternativă implică colaborarea cu partidele xenofobe și extremiste din Europa, care par să nu acorde importanță coloniilor israeliene din teritoriile ocupate.
Friedman a subliniat importanța complexului acord de pace și securitate pe care echipa președintelui american Joe Biden încearcă să îl încheie între Statele Unite, Arabia Saudită, Israel și Palestina. El a remarcat că această misiune extrem de dificilă ar putea câștiga, în caz de succes, nu numai Premiul Nobel pentru Pace, ci și Premiul Nobel pentru Fizică, datorită complexității echilibrului de interese dintre cele patru părți implicate.
Acesta a continuat prin a atrage atenția cititorilor asupra unui posibil scenariu de acord care ar normaliza relațiile dintre Israel și Arabia Saudită, ar consolida cooperarea în domeniul securității între Statele Unite și Arabia Saudită și ar contribui la avansarea unei soluții cu două state în conflictul israeliano-palestinian. Cu toate acestea, acest acord ar avea potențialul de a provoca o ruptură în actuala coaliție de guvernare israeliană, care este condusă de partide de extremă dreapta.
În plus, Friedman a criticat opiniile exprimate de premierul israelian Netanyahu și a făcut un apel direct către președintele Biden și prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman, pentru a nu permite ca acordul să fie manipulat în favoarea intereselor lui Netanyahu. El a subliniat că actualul guvern israelian este perceput ca fiind departe de normalitate din cauza unor partide considerate rasiste și extremiste.
În cadrul articolului, comentatorul a prezentat exemple concrete de preocupări, cum ar fi avertismentul făcut de fostul șef al Mossad, Tamir Pardo, cu privire la „partidele rasiste oribile” din coaliția israeliană și îndemnul ministrului de externe al lui Netanyahu, Eli Cohen, de a organiza întâlniri cu lideri de partide de extremă dreapta din Europa, cu scopul de a sprijini coloniile israeliene din Cisiordania.
