Potrivit datelor publicate vineri de către Institutul Naţional de Statistică (INS), preluate de G4Media, în anul 2022, unul din cinci români a fost afectat de sărăcie. Dacă nu s-ar fi plătit pensiile şi alte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie, adică 45%, s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative.
Rata sărăciei relative (AROP), estimată pe baza veniturilor totale disponibile, a înregistrat în 2022 o scădere de 1,3 puncte procentuale faţă de anul precedent, ajungând la 21,2%. În cifre absolute, numărul persoanelor sărace a fost mai mic cu 278.000 față de anul 2021, situându-se la 4.029.000 de persoane.
Datele arată o tendinţă de descrescătoare a diferenţei între femei și bărbați în ceea ce privește sărăcia, cu o scădere de la 1,5 puncte procentuale în 2021 la 0,9 puncte procentuale în 2022.
În ceea ce privește grupa de vârstă, sărăcia a avut cea mai mare incidenţă în rândul persoanelor de 0-17 ani (27,0%) și al celor de 18-24 ani (26,5%).
Datele arată că transferurile sociale au jucat un rol crucial în reducerea ratei sărăciei. Fără aceste plăți, aproape jumătate din populație (45%) ar fi fost sub pragul sărăciei relative. Situaţia ar fi fost deosebit de gravă în cazul persoanelor vârstnice (84,8% în sărăcie relativă), și în rândul persoanelor de 55-64 de ani (51,5%).
Lipsa acută a resurselor financiare a condus la o creștere a ratei de deprivare materială și socială severă în 2022, ajungând la 24,3%, cu o creștere de 1,2 puncte procentuale față de anul anterior. Numărul total al persoanelor afectate de această formă de sărăcie a fost de 4,594 milioane, cu o distribuție inegală între sexe (46,8% bărbați și 53,2% femei).
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 34,4%, afectând 6,5 milioane de persoane în 2022. Se constată o ușoară scădere față de 2021, reprezentând 61.000 de persoane mai puțin. AROPE afectează mai mult femeile decât bărbații, cu o rată de 35,9% față de 32,8%.
Vârsta joacă un rol important în distribuția riscului de sărăcie sau excluziune socială, fiind mai ridicat la persoanele de 0-17 ani (41,5%) și la tinerii de 18-24 ani (39,4%). În contrast, persoanele de 25-49 de ani prezintă o rată mai scăzută (28,4%). Incidența riscului de sărăcie sau excluziune socială este mai mică la persoanele ocupate comparativ cu cele neocupate.
Riscul de sărăcie sau excluziune socială prezintă variații regionale semnificative, cu cea mai mare rată în regiunea Sud-Est (46,9%), urmată de Sud-Vest Oltenia (44,7%), iar cea mai mică rată în regiunea București-Ilfov (19,2%).
