Facebook-f
blank

Încremenirea în proiectul de țară

Dacă pe la începutul anilor 90, circula în mediile culturale definiția prostiei ca încremenire în proiect, dedicată de către Gabriel Liiceanu, conducătorilor postdecembriști care nu se despărțeau de comunism, astăzi, nici ereticul discipol al lui Noica, dar nici alți intelectuali umaniști de respirație mai degrabă gâfâită, decât largă,  nu remarcă cu adevărat o împietrire în proiectul de țară.

Pentru a înțelege mai bine un lucru e nevoie să ne uităm la opusul lui. În acest fel vom realiza dimensiunea încremenirii în proiectul de țară declarat și neaplicat. Opusul acestei împietriri îl vedem la vecinii noștri maghiari, care sub regimul Orban pot vorbi de proiecte de țară înfăptuite și chiar de acțiune istorică. De fapt, pentru a ajunge la acțiune istorică e nevoie în prealabil de dezvoltare internă. Ortega Y Gasset compara națiunile expansioniste cu un arc, care pentru a arunca săgeata trebuie să se întindă inițial, adică să dezvolte o forță internă. Iar vecinii noștri se întind pentru că arcul lor are forță și elasticitate. Sumele aruncate deasupra Transilvaniei, sute de milioane de euro, în proiecte culturale, sportive, religioase, economice, vorbesc de la sine. De la centre sportive, echipe de fotbal, grădinițe, școli, mass-media, afaceri imobiliare, telecomunicații și biserici, totul e subvenționat de guvernul maghiar care cultivă cu fanatism hungarismul în rândul minorității din Transilvania.

Acest expansionism este posibil în condițiile unui proiect de țară implementat, nu doar mediatizat și a unui guvern care face autostrăzi, ține inflația sub control și încurajează natalitatea. În acest din urmă caz, recent au fost preluate de către guvernul de la Budapesta toate clinicile de fertilizare in vitro, iar de la 1 februarie anul acesta, tratamentul a devenit gratuit. Această măsură vine în prelungirea celei luate în 2018, când același guvern  a hotărât să acorde împrumuturi nerambursabile de 36.000 de euro, cuplurilor care fac trei copii și scutirea de taxe pe viață pentru femeile care fac patru copii.

Ungaria a pierdut un milion de maghiari între 2008 și 2018, iar România a pierdut 3,4 milioane de români. Statul maghiar nu vrea să-și piardă forța de muncă și de aceea pune în aplicare un proiect de țară care vizează interesul național. Statul român, care nu are nici un interes național își permite să renunțe la tot și să trateze oportunist orice problemă. E mai ușor să primești imigranți și să papagalicești multiculturalismul ca să te dai bine cu Bruxelles-ul, decât să inițiezi politici proprii de stopare a exodului și de susținere a natalității, măsuri ce ar asigura forța de muncă pe viitor. Elita politică românească e proeuropeană nu din convingere, ci pentru că asta o scutește de responsabilitate politică. Sub scutul europenismului, politicianul român își justifică inacțiunea. România nu trece la acțiune istorică pentru că nu vrea, îi convine să se dea pe mâna altora, așa cum același intelectual încremenit în moralism de conferință, o îndemna de curând, nuanțând totuși; ”depinde pe mâna cui ne vom da ca țară”. Acesta e proiectul nostru de țară, să ne vindem, dar nici măcar aici nu dovedim abilități de buni negustori, pentru că ne vindem oricui și pe nimic.

Facebook

Ciprian Blidaru

Vezi articolele autorului

Comentarii

63 de răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

REcomandate

blank
Categorii populare
EuRO Monitor
EU Analytics
Presedintia Consiliului UE
Porto-Franco
Euro Monitor
Ultimele stiri

© Europolis. Toate drepturile rezervate

Sus