În ciuda presiunilor din ce în ce mai apăsătoare venite din partea Comisiei Europene și a noului cancelar german Friedrich Merz, Franța rămâne fermă: nu va susține acordul comercial între Uniunea Europeană și Mercosur. Parisul își apără în continuare fermierii, într-un context politic intern fragil și extrem de sensibil la orice semn de compromis.
Oficialii francezi au negat categoric declarațiile lui Merz, care sugerase recent că Emmanuel Macron ar fi dispussă ratifice acordul: „Nu, nu ne-am schimbat poziția cu privire la Mercosur”, a declarat un oficial de la Élysée, sub anonimat pentru POLITICO. „Conținutul acordului nu s-a modificat. Lipsa unor mecanisme eficiente de protecție pentru sectoarele agricole sensibile îl face inacceptabil în forma actuală.”
Trump, un dușman comun — dar nu și un motiv suficient
E adevărat că protecționismul lui Donald Trump a creat un dezechilibru major în relațiile comerciale globale. Tarifele impuse de fostul președinte american — cele mai ridicate din ultimul secol — sunt văzute la Bruxelles ca o justificare solidă pentru diversificarea piețelor de export ale Uniunii Europene. Iar în acest context, acordul cu Mercosur, care ar crea o piață comună de circa 800 de milioane de consumatori, pare o oportunitate care nu trebuie ratată.
Cu toate acestea, pentru Franța, agricultura e linia roșie. Temerile legate de un val de carne de vită importată din Brazilia sau Argentina, produse la standarde inferioare celor europene, nu sunt deloc noi. Sunt însă la fel de reale și politizate ca întotdeauna. Fermierii francezi au în continuare o forță considerabilă, iar orice concesie făcută la Bruxelles poate deveni o bombă cu ceas pe plan intern.
„Clauze în oglindă” și „clauze de salvgardare” — compromisuri sau iluzii?
Ministrul francez al Comerțului, Laurent Saint-Martin, a dat totuși de înțeles că poziția Parisului nu este chiar imobilă. A vorbit despre posibilitatea susținerii acordului în schimbul introducerii unor clauze în oglindă, clauze care ar impune exportatorilor din America de Sud aceleași standarde de producție ca celor din UE.
„Tarifele impuse de SUA sunt un semnal de alarmă în ceea ce privește acordurile comerciale”, a declarat Saint-Martin pentru POLITICO. Dar problema este că aceste clauze, cerute insistent de Franța de ani de zile, au fost deja respinse de partenerii sud-americani și Bruxelles-ul nu vrea să redeschidă negocieri care au durat mai bine de două decenii.
O soluție de compromis ar fi o clauză de salvgardare— un mecanism automat de limitare a importurilor, în cazul în care acestea ar destabiliza piața europeană. O idee care prinde contur în cercurile diplomatice de la Paris, dar care, în lipsa unui acord larg, riscă să rămână doar pe hârtie.
Izolarea Franței se accentuează
Problema este că Parisul riscă să rămână tot mai izolat în această luptă. Pentru a bloca acordul, Franța are nevoie de o „minoritate de blocaj”: cel puțin patru state membre care să reprezinte 35% din populația UE. Însă aliați tradiționali precum Italia sau Austria au anunțat deja că vor susține acordul.
Singura speranță reală pentru Paris rămâne, poate, Parlamentul European. Acolo, vocile critice față de Mercosur sunt mai numeroase și mai vocale. Arnaud Rousseau, președintele influentei FNSEA (Federația Națională a Sindicatelor de Exploatare Agricolă), recunoaște dificultatea formării unei coaliții anti-Mercosur, dar își exprimă speranța că eurodeputații vor asculta vocea fermierilor francezi.
„Dacă Ursula von der Leyen pierde acest vot, e sfârșitul mandatului ei”, a spus fără ocolișuri Rousseau.
Un preț politic greu de plătit
Pentru Emmanuel Macron, orice concesie în dosarul Mercosur ar putea însemna sinucidere politică. Cu o majoritate fragilă în Adunarea Națională și cu un climat politic tot mai tensionat, un pas greșit în această direcție ar putea alimenta și mai mult populismul și opoziția internă. Într-o Franță unde protejarea fermierilor este aproape o religie republicană, ideea de a accepta carne de vită din Brazilia fără aceleași standarde e, simplu spus, inacceptabilă.
Așa că, în ciuda apelurilor venite din zona mediului de afaceri — inclusiv din partea influentului Medef (Mișcarea Întreprinderilor din Franța)— și a presiunii geopolitice din partea Berlinului și Bruxelles-ului, Franța rămâne, cel puțin oficial, pe poziții.
