Franța riscă să fie blocată de proteste de amploare, convocate pe rețelele sociale sub sloganul „10 septembrie, blocăm totul”.
Mișcarea „Blocați totul” a apărut online în luna mai în rândul grupurilor de dreapta, au declarat cercetători și oficiali, dar de atunci a fost preluată de stânga și extrema stângă.
Lipsa unei conduceri centralizate și a unei organizări ad-hoc prin intermediul rețelelor sociale și Telegram face dificilă evaluarea despre cât de perturbatoare ar putea fi acțiunea de miercuri.
Guvernul nu își asumă niciun risc, plănuind să desfășoare 80.000 de polițiști pentru a ține sub control protestele care ar putea număra 100.000 de oameni și care ar putea viza aeroporturile, gările și autostrăzile cu blocaje sau acte de sabotaj.
Sprijinul online tot mai mare al mișcării subliniază o profundă nemulțumire populară față de ceea ce protestatarii consideră o elită conducătoare disfuncțională care predică o evanghelie dureroasă a austerității.
„Sunt extrem de furios pe sistemul politic din Franța, care favorizează marile corporații, care favorizează miliardarii ultra-bogați și care… erodează drepturile cetățenilor francezi obișnuiți – chiar cei care mențin țara în funcțiune”, a declarat Mathieu Jaguelin, 43 de ani, ghid turistic în sud-vestul Franței, care participă la mai multe grupuri „Blocați totul” pe Telegram.
„Nu vom tolera nicio blocadă, nicio violență”, a declarat luni ministrul de Interne, Bruno Retailleau, la televiziunea France 2. „Înțeleg furia… dar furia nu poate fi exprimată pe străzi.”
Două sindicate importante susțin mișcarea „Blocați totul”, în timp ce mai multe sindicate plănuiesc să intre în grevă pe 18 septembrie, anunțând posibil începutul unei noi ere de tulburări sociale cu care se confruntă Macron, care este la putere din 2017.
ÎNCREDEREA ÎN INSTITUȚIILE POLITICE ÎN SCĂDERE
Paola Sedda, expertă în mișcări online la Universitatea din Lille, a declarat că „Blocați totul” a apărut din furia profundă față de reducerile bugetare propuse de Bayrou, într-un moment de scădere a încrederii în instituțiile politice.
Neîncrederea profundă a activiștilor față de mass-media tradițională și instituțiile politice s-a extins pe scară largă, a spus ea.
