Vlad Todoran, Jurnalist TVR:
În acest imobil locuiesc aproximativ patru sute cincizeci de milioane de oameni, mulți cheflii, deci inevitabil fundația, în timp, se va eroda și va necesita intervenții, prin care viitorul „blocului” să fie protejat.
Reforma de acum
Modificarea tratatelor a fost una din propunerile președintelui Consiliului European Antonio Costa. Beneficiul renunțării la sistemul de vot în unanimitate în favoare unei majorități calificate are ecou, iar tema probabil va fi reluată. Cu toate acestea, atunci când vorbim de 27 de state membre, procesul nu poate fi altceva decât de durată. Mai mult, șansele ca oportunitate de rescriere a fundamentelor uniunii să fie rezumată numai la sistemul decizional sunt minime. Aceasta ar fi o schimbare generațională, condițiile care ar putea duce la o eventuală acceptare a acestor demersuri sunt incredibil de rare, fapt care ar putea complica și mai mult deciziile.
Dacă problema este o criză decizională, schimbarea sistemului devine o soluție pentru trecut. Care ar putea fi soluțiile pentru a preîntâmpina provocările următoarelor decade? Sigur, Baba Vanga nu se mai află printre noi, deci certitudinea rămâne doar o idee, însă prezentul oferă câteva idei.
Federalismul european și ascensiunea euroscepticismului
Probabil cel mai răspândit mesaj este cel al unității europene, undeva pe acolo se strecoară și federalismul ca un glonț de argint. Puțini politicieni și-au asumat vreodată această poziție, aproape niciunul la nivel înalt, iar provocările pe care le presupune par în prezent aproape de nedepășit.
La polul opus, valul eurosceptic al ultimului deceniu ar putea reprezenta un pericol pentru integritatea Uniunii. Mai mult, combaterea strictă a argumentelor acestora nu ar rezolva nimic decât situația prezentului, cu riscul de a crea alte vulnerabilități în viitor.
Aici specula politică, interesul de partid, în pofida celui dedicat proiectului de țară relevă o necesitate. Colaborarea, pentru că Uniunea Europeană pierde atât din propria inacțiune cât și din cea a statelor membre, iar acesta ar putea să devină următorul câmp de luptă al creativității politice.
Zile rele, zile bune și zile interesante
Cu doi noi potențiali membri într-un oarecare viitor, Uniunea Europeană se va confrunta cu și mai multe provocări. Extern vorbim de relații mai apropiate cu două noi state, reforma profundă pe care acestea trebuie să o întreprindă, la rândul lor probabil cu propriile MCV-uri și poate tot atât de important, succesiunea generațională.
Mă întreb oare dacă diferențele de perspectivă asupra Uniunii nu vin oare din reușitele generațiilor care conduc politica statelor membre. Poate perspectivele occidentale, unde generațiile au cunoscut cu mult înainte procesul de evoluție a țărilor din care fac parte, diferă de cele ale unor state cu poziții mai reci față de integrarea europeană, nu prin principii ci prin decalaj ideologic.
Poate că cei care s-au dezvoltat cu gândul la un stat independent, autocontrol, decizia fiecărui membru a societății și identități solide, netestate de furtunile secolului douăzeci și unu, nu privesc lucrurile la fel cum o fac omologii lor vestici. Generația care îi urmează a cunoscut poate alte standarde, viitoare lor viziune asupra proiectelor naționale ar putea fi radical diferită, încă un motiv de neliniște socială. Dacă există, probabil acest decalaj ideologic va persista.
În aceeași situație s-ar putea afla atât Ucraina cât și Republica Moldova ulterior accederii la UE. Poate că cei care au depus eforturi pentru securitatea țării, conform sintagmei contemporane, vor introduce un nou decalaj. Poate că perspectivele lor asupra conceptului de „Europa” se va afla în conflict direct cu traseul unional, iar ecoul urletelor contemporane s-ar face auzit peste alți douăzeci de ani.
Există oare și convergență între interesele geopolitice și o posibila manie a reușitei? S-ar putea ca Ursula von der Leyen să urmărească, în felul său, înscrierea în istoria politicii prin reușite precum expansiunea UE după mai mult de un deceniu de pasivitate în acest domeniu?
Cu toții știm care e soluția pentru zilele rele. În egala măsură fiecare cunoaște bucuria celor bune. Trăim vremuri interesante. Acum ce?
Vlad Todoran,
Jurnalist
