Ucraina sacrificată. Ce urmează?

”Suntem o navă militară rusească de război. Vă sugerăm să depuneți armele și să vă predați, pentru a evita să facem victime și să vărsăm sânge fără rost. Altfel, vă vom bombarda”, au fost somați azi-dimineață grănicerii ucraineni de pe Insula Șerpilor.

Militarii ucraineni au răspuns prompt: ”Navă de război rusă, du-te dracului!”. Toți cei 13 grăniceri ucraineni au fost omorâți în luptele ce au urmat. Insula Șerpilor, la 45 de km de granița cu România, a fost capturată de armata rusă. S-a scris pe această stâncă din Marea Neagră o pagină eroică din istoria rezistenței ucrainene în fața agresiunii barbare.

Va zgudui asta conștiințele unui Occident care se zbate molatec între siesta postbelică și afacerismul cu Rusia? Sancțiunile actuale și declarațiile vehemente din cancelariile vestice sunt ca defilatul unui cofetar de lux prin fața unei fiare dezlănțuite. Ce-i pasă monstrului că-i refuzi eclerul când lui i-e foame de carne și sânge? Ce soartă poate avea cofetarul stilat și anemic? Ce e dispus el să cedeze dihaniei pentru a-și putea vedea de patiseria lui fină în continuare?

Ucraina a fost sacrificată. Urmează, în cel mai bun caz, o negociere cu Rusia aflată pe poziție de forță. În cel mai rău scenariu, armata rusă își poate continua marșul spre vest, dacă simte că slăbiciunea Vestului persistă. Republica Moldova poate fi următoarea victimă.

Între cerințele ultimatumului lui Putin din 17 decembrie figurează retragerea trupelor NATO pe linia din 1997. Cerința e clară: să dăm ceasul istoriei cu 25 de ani în urmă. Finlandizarea Ucrainei, atât de discutată ca variantă de evitare a războiului, nici n-a figurat în calculele Kremlinului. Ucrainei i-a fost rezervat, se vede, statutul de gubernie. Ceea ce va deveni de facto, după instaurarea unui regim-marionetă al rușilor, la Kiev. Problema finlandizării Estului Europei, pentru crearea unui coridor sanitar de la Baltica la Marea Neagră, poate deveni un punct al agendei internaționale.

Putem spera la ce e mai bine, dar trebuie să ne pregătim, ca popor și ca stat, pentru ce e mai rău. Pentru că se poate întâmpla. Nu e alarmism, ci, iată, realitate tot mai aproape de noi.

Răgazul generos al ultimelor trei decenii de libertate se poate încheia curând. E momentul să strângem rândurile.

E timpul să punem capăt dezbinării și irosirii interne. Răgazul generos al ultimelor trei decenii de libertate se poate încheia curând. Ce am știut face cu această mană cerească, istoria să ne judece. E momentul acum să strângem rândurile și să facem ceea ce trebuia făcut de mult: epurarea clientelei incompetente și corupte care parazitează și vlăguiește statul român, interzicerea propagandei ruse și scoaterea din spațiul public a agenților ei subversivi pentru coeziunea națională, întărirea rezilienței în fața noilor riscuri de securitate, de factură convențional-brutală, pe lângă agresiunea hibridă, care cu siguranță va continua la noi parametri.

Ucraina a fost supusă unei salve de atacuri cibernetice înainte de invazia militară. Vectori de opinie și politicieni pro-ruși au semănat discordia înainte de venirea tancurilor. Kievului i s-au tăiat sursele de finanțare de pe urma conductelor cu gaz. Sunt situații care se pot repeta, fie pentru intimidare, fie pentru a pregăti terenul unei acțiuni în forță. Atenție: aceste amenințări nu determină activarea articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord sau a articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind UE, care reglementează răspunsul comun european la agresiune.

România trebuie să ceară urgent la Bruxelles un cadru de securitate adaptat, în tratate și pe teren, noii realități strategice. Iar la București trebuie strâns șurubul și trecut la acțiune fermă pentru consolidarea apărării pe toate planurile.

Horia Blidaru

 

 

Facebook

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *