Decizia de a elimina complet gazul rusesc din mixul energetic al Uniunii Europene intră într-o nouă fază. Un regulament publicat pe 2 februarie în Jurnalul Oficial al UE stabilește ca importurile de gaze din Rusia să fie reduse la zero până în toamna anului 2027, marcând o schimbare structurală majoră în politica energetică europeană.
Pentru a compensa pierderea unui furnizor care a dominat piața timp de decenii, statele membre s-au orientat rapid către gazul natural lichefiat (GNL), în special din Statele Unite. Cu toate acestea, această tranziție ridică însă îngrijorări la Bruxelles privind riscul apariției unei noi dependențe strategice.
Oficialii europeni admit creșterea dependenței de GNL din SUA
Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Teresa Ribera, a recunoscut recent că Uniunea Europeană „își crește semnificativ dependența de GNL importat din Statele Unite”. La rândul său, comisarul european pentru Energie, Dan Jørgensen, a descris actualele tensiuni comerciale dintre UE și Washington, inclusiv disputa legată de Groenlanda, drept „un semnal de alarmă”.
„Există o îngrijorare tot mai mare, pe care o împărtășesc, că riscăm să înlocuim o dependență cu alta”, a declarat Jørgensen, după discuții cu miniștri ai energiei și lideri europeni.
De la 45% gaz rusesc la zero până în 2027
Înainte de invazia Rusiei în Ucraina, aproximativ 45% din gazele importate de UE proveneau din Rusia. În 2024, această pondere este estimată la aproximativ 11%. Dacă sunt incluse atât livrările prin conducte, cât și gazul natural lichefiat, Rusia mai reprezintă încă 19% din totalul importurilor.
Regulamentul care intră în vigoare impune reducerea acestui procent la zero până în toamna anului 2027. În prezent, Norvegia este principalul furnizor de gaze al UE, acoperind circa o treime din importuri.
GNL-ul american câștigă teren rapid
Potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară, Statele Unite furnizează deja 27% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii Europene și peste 50% din importurile de GNL. Din 2021, volumele de gaz natural lichefiat livrate din SUA s-au dublat, iar creșterea este așteptată să continue.
Un factor-cheie îl reprezintă acordul semnat vara trecută de Ursula von der Leyen și Donald Trump, care prevede cheltuieli de 750 de miliarde de dolari, pe parcursul a trei ani, pentru achiziția de petrol, gaze și tehnologie nucleară din Statele Unite.
Comisia Europeană respinge comparația cu dependența de Rusia
În pofida declarațiilor alarmiste ale unor comisari, Comisia Europeană a transmis că situația actuală nu este comparabilă cu dependența de gazul rusesc de dinainte de război. „Importurile de GNL din Statele Unite nu pot fi comparate cu dependența pe care o aveam de Rusia”, a declarat purtătoarea de cuvânt pentru energie, Anna-Kaisa Itkonen.
Aceasta a subliniat că UE dispune acum de un cadru consolidat de securitate a aprovizionării, bazat pe diversificarea furnizorilor și pe extinderea capacităților de energie regenerabilă. Spre deosebire de gazul rusesc, livrat prin conducte controlate de o singură companie de stat, GNL-ul nu depinde de infrastructuri fixe între două puncte.
Diversificare și prudență strategică
Executivul comunitar susține că monitorizează atent piețele globale, nivelul cererii și fluxurile de aprovizionare pentru a preveni o dependență excesivă de un singur furnizor. „Datele disponibile nu indică motive de îngrijorare”, a transmis Comisia.
În paralel, Bruxelles-ul poartă discuții cu alți potențiali furnizori de GNL, inclusiv Qatar, Canada și state din Africa de Nord, într-un efort de a consolida securitatea energetică a Uniunii pe termen lung.
