Săptămâna trecută, la Bruxelles, s-a desfășurat „Programul de training pentru tinerii jurnaliști”, un eveniment care a reunit reporteri din 22 de țări membre ale Uniunii Europene. Discuțiile au scos la iveală o realitate inconfortabilă pentru orice jurnalist care relatează despre aceste subiecte: știrile despre UE pur și simplu nu prind la public. Oamenii fie nu sunt interesați, fie le citesc doar când titlurile sunt de tip clickbait.
De ce nu vinde Bruxelles-ul?
Jurnaliștii spanioli și portughezi au spus-o clar: publicul lor nu consumă știri despre Uniunea Europeană decât în două situații – dacă titlul sună alarmist sau dacă se vorbește despre fonduri europene destinate țărilor lor. În rest, Bruxelles-ul pare o structură îndepărtată, complicată, cu subiecte greu de urmărit și de înțeles.
În Italia, situația e asemănătoare. Acolo, UE este mai degrabă prezentată ca un obstacol, ca un set de reguli impuse de niște „birocrați de la Bruxelles” care nu înțeleg realitățile din sudul Europei. Presa preferă să pună accent pe conflictele dintre guvernul italian și instituțiile europene, ceea ce creează și mai multă distanță între public și ideea de integrare europeană.
În Franța, știrile despre UE devin cu adevărat relevante doar când se iscă un scandal – fie că e vorba despre subvențiile agricole, despre protestele fermierilor sau despre vreo decizie controversată a Comisiei Europene. În rest, Bruxelles-ul nu captează atenția cetățenilor obișnuiți.
Germania, pe de altă parte, tratează Uniunea Europeană într-un mod mult mai tehnocratic. Presa germană acoperă subiectele europene mai serios, dar fără dramatism. Problema e că această abordare face ca știrile să pară atât de seci, încât doar cei interesați de politică externă sau economie le citesc cu adevărat. Pentru publicul larg, Bruxelles-ul nu este ceva care să merite atenție zilnică.
Cum stă România?
România este una dintre puținele țări în care știrile despre Uniunea Europeană sunt consumate chiar și fără titluri senzaționaliste. Cu toate acestea acest lucru nu înseamnă că sunt citite dintr-o dorință reală de informare. Mai degrabă, oamenii sunt interesați să vadă „ce mai dictează Bruxelles-ul”.
Acest lucru este cauzat și de modul în care presa românească prezintă subiectele europene. Titlurile sunt mai mereu construite în termeni de obligație:
- „Bruxelles-ul cere României să…”
- „Uniunea Europeană impune noi reguli pentru…”
- „Ce ne obligă UE să facem în 2025”
Aceste formulări întăresc percepția că UE este un fel de forță externă care ia decizii peste capul nostru, nu un spațiu în care România are un cuvânt de spus. Această mentalitate e amplificată și de politicienii locali, care, atunci când nu vor să-și asume măsuri nepopulare, preferă să spună „așa ne cere Bruxelles-ul”.
Un alt aspect important discutat la programul de training de la Bruxelles a fost faptul că, în România, există o confuzie frecventă între instituțiile europene. Mulți oameni nu fac diferența între Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European, ceea ce duce la o percepție vagă, dar profundă, că „UE ne conduce” și că nu avem control asupra deciziilor.
De ce nu sunt europenii interesați de UE?
În majoritatea statelor membre, Uniunea Europeană este percepută fie ca un organism tehnocratic plictisitor, fie ca o entitate care impune reguli de sus în jos. Dar de ce?
- Subiectele sunt prea complexe și birocratice – Deciziile europene sunt greu de explicat pe înțelesul publicului larg. Legislația UE, directivele, mecanismele de vot – toate acestea par abstracte și complicate.
- Bruxelles-ul e departe de viața de zi cu zi – Oamenii sunt mai interesați de ce se întâmplă la nivel local sau național. Politica europeană pare, în cel mai bun caz, o preocupare secundară.
- Lipsa unor figuri familiare – În multe țări, oamenii nu știu cine sunt liderii europeni, cu excepția câtorva nume mari (precum Ursula von der Leyen). În schimb, liderii naționali sunt mai vizibili și mai ușor de înțeles.
- Presa tinde să prezinte UE fie alarmist, fie steril – Dacă nu e un scandal, știrile sunt scrise într-un limbaj sec, plin de termeni tehnici, ceea ce face ca puțini oameni să le citească.
De ce ar trebui să ne alarmeze acest dezinteres?
Faptul că cetățenii europeni nu urmăresc constant știrile despre UE nu înseamnă că Uniunea nu le influențează viața. Dimpotrivă, Bruxelles-ul ia decizii esențiale, de la reglementările economice până la politicile privind schimbările climatice. Problema este că, dacă oamenii nu sunt informați, nu pot nici să participe activ la procesul decizional.
O concluzie importantă a programului de training pentru tinerii jurnaliști a fost că presa europeană trebuie să găsească noi metode de a explica subiectele europene într-un mod accesibil și captivant, fără să cadă în senzaționalism. Trebuie să existe un echilibru între informare și atractivitate, astfel încât Bruxelles-ul să nu fie perceput doar ca un mecanism birocratic, ci ca un loc unde se iau decizii care contează pentru fiecare cetățean european.
Până atunci, știrile despre UE vor continua să fie ignorate, iar oamenii vor afla despre Bruxelles doar când apare o criză sau când află că „ne dă bani”.
Fotograf: Mia MIHALJEVIC
Uniunea Europeană 2025 – Sursa foto: Parlamentul European
