După vacanța de vară, Parlamentul European își reia activitatea cu un dosar crucial pentru viitorul Uniunii: programul prin care UE urmărește să își consolideze capacitatea de apărare până în 2030. Miza este una majoră, pentru că de modul în care va fi finanțat acest plan depinde atât dezvoltarea industriei europene de apărare, cât și nivelul de autonomie strategică al celor 27 de state membre.
Dilema finanțării: Europa sau Statele Unite?
La finalul lunii iulie, Bruxellesul și Washingtonul au semnat un acord ce prevede achiziții masive din piața americană de armament. Această decizie, care are rolul de a evita tensiuni comerciale cu SUA, riscă însă să fragilizeze industria europeană și să prelungească dependența de furnizorii externi.
„Trebuie să investim în companii europene și să cumpărăm de la companii europene, prin comenzi clare și previzibile”, a avertizat ieri eurodeputata liberală Lucia Yar (Renew), subliniind că obiectivul principal trebuie să fie reducerea dependenței externe.
Suveranitatea, miza centrală a planului de apărare
Pentru eurodeputați, problema nu se limitează doar la economie, ci privește în mod direct suveranitatea europeană. Christophe Gomart (PPE), raportor pentru textul dedicat pregătirii apărării până în 2030, a atras atenția asupra dimensiunii cibernetice a securității. „Trebuie să dezvoltăm un cloud european”, a spus acesta, reamintind că 90% din datele europene sunt stocate în prezent pe servere controlate de companii americane.
Comisia Europeană, prinsă între angajamente contradictorii
Comisia Europeană se confruntă cu o dilemă: angajamentele luate în relația cu administrația Trump contrazic planurile declarate pentru o Europă a apărării. O posibilă soluție ar putea fi includerea de resurse suplimentare în viitorul buget multianual, însă statele membre vor fi cele care vor decide nivelul contribuțiilor. Problema reală rămâne faptul că, în loc să susțină piața unică, o parte importantă a fondurilor continuă să ajungă în Statele Unite.
