„Prinsă între ciocan și nicovală, Europa i-a suportat multe lui Trump. Va fi la fel și în cazul Groenlandei” – consideră primul român care a urcat pe Everest.
„În toată istoria planetei nu s-a vorbit atât de mult despre Groenlanda, ca în ultimele câteva zile. Nici măcar după prima traversare a celei mai mari insule de pe Terra (de 9x mai mare ca RO) reușită de novegianul Nansen. Când am fost acolo, de două ori, acum 16-17 ani, eram privit destul de ciudat acasă, insula arctică având o aură mai degrabă exotică”, scrie alpinistul și geologul Constantin Lăcătușu pe Facebook.
Care este miza, potrivit exploratorului român?
„Este suficient sa privesti un glob pamantesc pentru a intelege cat de importanta este Groenlanda, ce pozitie strategica are intre nordul american si nordul sovietic. Pozitia nu s-a schimbat, liderii rusi au ramas la fel de sovietici, iar Groenlanda este si acum la fel de importanta intr-un virtual mega-conflict al civilizatiilor, inclusiv pentru noi, pentru europeni” – Constantin Lăcătușu
Celebrul alpinist relatează astfel întâlnirea sa cu Groenlanda:
„În 2009, am fost in Muntii Watkins, de pe coasta de est, si am urcat cele mai inalte 3 varfuri (de aproape 3700m) din Arctica; pe un altul am facut a doua ascensiune din istorie si am reusit chiar o premiera absoluta, solitar, pe un alt varf de peste 3000m.
In 2010, impreuna cu Cornel Coman (RIP), am traversat pe skiuri calota de gheata, a doua ca marime de pe glob, dupa cea din Antarctica, pe un traseu de 650km, cu 100km mai lung si mai nordic decat cel al lui Nansen. O luna de zile la temperaturi permanent negative, fara sprijin exterior, cu toate resursele expeditiei trase de noi, cu sania. Am ajuns pe coasta vestica pe un lac imens, incazlirea globala era deja prezenta. Intre timp, s-a mai adaugat un grad la temperatura medie de pe calota glaciara.
Americanii venisera la inceputul razboiului rece (nici nu putea fi altfel aici!) si erau inca acolo.
Dar nu atat de multi si nici atat de prezenti, nu aparuse niciun McDonald’s. Doar Coca-Cola, primul pilon colonial american. Aveau baza aeriana din nord-vest, de la Thule, pe coasta de est vazusem cativa militari si elicoptere, apoi, in partea cealalta, pe coasta vestica am vazut hangare cu avioane mari, Hercules, sunt si acum acolo. Aveau motoarele pornite in permanenta, zi si noapte, probabil pentru a nu ingheta.
Dar cea mai interesanta intalnire cu prezenta militara americana a fost chiar in mijlocul calotei glaciare.
Stiam ca acolo este o statie radar, abandonata in 1988, una din cele 4 de pe insula.. Chiar la cercul polar, la peste 200 km de tarmuri. I-am aflat coordonatele, le-am bagat in GPS si, intr-o zi frumoasa, cu doar -25℃ la soare, am ajuns, cu Cornel, la celebrul radarDYE-2, parte a sistemului american de avertizare timpurie DEW (“distant early warning”) in caz de atac inter-continental sovietic.
Este suficient sa privesti un glob pamantesc pentru a intelege cat de importanta este Groenlanda, ce pozitie strategica are intre nordul american si nordul sovietic. Pozitia nu s-a schimbat, liderii rusi au ramas la fel de sovietici, iar Groenlanda este si acum la fel de importanta intr-un virtual mega-conflict al civilizatiilor, inclusiv pentru noi, pentru europeni.
Radarul american din mijlocul Groenlandei este o mega-constructie metalica, cu aspect mai degraba de baza extra-terestra. Arata ca o epava gigantica, de zeci de metri, pierduta intr-un ocean alb, suspendata deasupra ghetii, pe piloni metalici uriasi. Sus, pe peretii exteriori, antenele parabolice impresionante, de culoare alba, orientate de jur-imprejur, erau vizibile de la foarte mare departare. Am intrat cu Cornel in interior, sperand sa ne putem incalzi, sau chiar sa nu mai dormim in cort, macar pentru o noapte. Bucataria bine echipata, in inox, parea ca fusese evacuate cu cateva minute inainte. Resturi de mancare peste tot, pachete cu cafea inscriptionate “Chicago, Ilinois”, iar pe o masa uriasa zacea cu burta-n sus un ditamai curcanu’, in tzipla. Ziceai ca cei 60 de americani care lucrau aici se intorc din clipa-n clipa.
Am iesit dupa o ora, inainte sa inghet, fiindca era mult mai frig ca afara. Cornel a urcat si la etaje, unde erau dormitoarele soldatilor. S-a intors cu o selectie literara, probabil singurele exemplare Playboy din Groenlanda.Langa radar, era o pista de aterizare, pe gheata, bineinteles. Am observat, cu surprindere, ca desi radarul fusese abandonat de 22 ani, pista era intretinuta, bine tasata cu plugul, pana si balizele colorate erau la locul lor. Mentenanta, “just in case”. Americanii inca exersau aici aterizarile pe gheata, cu C-130.
Inainte de a porni in traversare, din Taasilak, politia locala ne-a verificat echipamentele si resursele materiale, pentru a se convinge ca vom supravietui, mai ales ca eram o echipa de doar 2 oameni, total neobisnuit in “polar cruising”, deoarece sunt preferate mai multe forte proaspete care sa preia, prin rotatie. pozitia de lider, la spargerea zapezii.
“Aveți pușcă?”
De la seful de post am aflat ca, desi viata parea atat de linistita, poate prea linistita, au si acolo probleme. Mai ales legate de consumul excesiv de alcool. Unii inuiti isi mai bat usor nevestele, care mai pleaca si ele cu un vecin, o vecina (sunt fani LGBTQ), cu vreun turist, sau soldat american.
Politia a avut o singura intrebare la care ne-au prins nepregatiti: “Aveti pusca?”. Doi ursi polari feroce tocmai dadeau tarcoale in zona. “Gasiti la supermarket!”. Si am dat fuga la pravalie. Pustile de toate felurile, erau expuse la raionul “religios”, langa icoane, candele si lumanari.
Aveau pusti de peste tot: rusesti, cehesti, nemtesti, americane. Pozitionarea langa icoane explica importanta acestora in viata lor. Fiecare familie detine cel putin o arma.
Inuitii sunt recunoscuti ca pescari si vanatori iscusiti. Aici, vegetarienii ar muri de foame.Dupa traversare, am luat pusca cu noi, in bagaje, intr-un avion de linie danez, spre Copenhaga. Ii spusesem doamnei de la check-in “Stiti, avem cu noi o arma…”. Am primit un zambet si raspunsul “No problem!” .
Perfect adaptati la mediul arctic, inuitii au peste 100 de termeni pentru diferitele tipuri de gheata si zapada. Asa cum, probabil, indienii lui Winnetou aveau pentru iarba pe care-si alergau mustangii. Vor ajunge si inuitii eroi la Hollywood? Vor renunta sa vaneze cu pusca din supermarket pentru un meniu delicios la McDonald’s? Istoria ne-a aratat ca pentru marile puteri (inclusiv cele 3 de astazi), micile etnii sau chiar minoritatile notabile, pot fi, la o adica, doar detalii colaterale.
„Cât poate costa Groenlanda?”
Intr-un recent sondaj, 85% din cei 58.000 de groenlandezi nu-si doresc sepcile MAGA. Trump zice ca s-ar gandi si la ceva shopping, ca solutie de mijloc intre “easy way” si “hard way”. Cat poate costa Groenlanda? Depinde de la cine o cumperi. Danezii sunt scumpi. Dar de la prima mana, de la groenladezi? Au zis ca nu sunt de vanzare, dar banu’-i ochiul dracului, Trump stie asta cel mai bine.
Oare 1 milion pentru fiecare groenlandez ar fi ok? Buget= 58 de miliarde, un mizilic.
E prea putin? Dar 10 milioane de caciula oare cum ar suna? Buget=580 de miliarde. Tocmai au anuntat americanii ca vor mari cu 500 miliarde bugetul apararii, deci sunt pe-acolo. Groenlanda nu este un subiect aparut peste noapte. A intrat in headlines acum datorita lui Trump, cu stilul sau cunoscut, mai degraba trivial decat nonconformist.
Inca de la prima mea vizita acolo, Groenlanda si intreaga zona arctica erau deja extrem de importante si incepusera a fi terenuri de batalie intre rusi si ceilalti nordici. Dar lupta era inegala.
Canadienii si norvegienii tineau steagul sus, dar faceau cu greu fata expansiunii dominante a rusilor, hotarati sa controleze intreaga Arctica. Submarinele rusesti zburdau si atunci prin apele Oceanului Arctic, de unde intrau, cand aveau chef, fie in Atlantic, fie in Pacific. Inca de atunci, fostul Ocean Inghetat (cum apare pe harti) devenise cam dezghetat, iar grosimea ghetii arctice ajunsese de la metrica la cm-ica. Americanii erau si ei acolo. Dar mai putin dornici sa-i infrunte pe rusi, mai ales pe terenul pe care acestia exceleaza.
„Suna socant, dar motivatia reala, complexa, este solida”
Din 2009-2010, incalzirea globala a continuat sa faca ravagii prin gheturile arctice, la fel ca in ghetarii alpini de pe toate continentele. Culoarele de transport arctice si asa numitul “northwestern passage” cautat de James Cook inca de la sfarsitul sec.18, dintre Atlantic si Pacific, cu trecere prin Oceanul Arctic, devin realitate.
O noua putere incepe sa se insinueze si in Arctica, dupa ce a cucerit cu produsele sale intreaga lume: China. Pentru a reusi, are nevoie de rusi, care se considera acolo ca acasa. Si primesc, de la vechii lor “prieteni” un sprijin limitat. Razboiul din Ucraina accelereaza insa apropierea si rusii, fortati de imprejurari, sunt gata sa ofere chiar un suport nelimitat. Stiu ca in tandem cu chinezii pot fi o sperietoare mondiala, care il poate tempera pana si pe Trump.
Diplomati abili si oportunisti, rusii bat palma, la nevoie, cu oricine: norvegienii le-au scos submarinul esuat, chinezii primesc petrol la oferta contra tehnica de razboi necesara in Ucraina si tot chinezii sunt acum bineveniti in Arctica.
Dar americanii s-au prins, nici nu era greu. Si, peste noapte, Trump pare sa-si descopere apetitul arctic. Lipsit de diplomatie formala, o spune pe sleau. Ne trebuie Groenlanda! Pur si simplu nu mai vrea rusi si chinezi pe-acolo, pe langa el, prin emisfera lui. Suna socant, dar motivatia reala, complexa, este solida.
Problema identificata de Trump exista, dar modul in care o lanseaza pe piata si mai ales caile de rezolvare sunt total neadecvate, in aceeasi nota a comportamentului sau bizar de pana acum. Vance si Rubio confirma cu aceleasi cuvinte, deci nu este deloc o gluma.
Pare mai degraba o chestiune pura de geopolitica. Primii care au cochetat cu geopolitica, englezii, au inteles demult ca cine va detine bogatiile centrului si nordului Siberian al Asiei va putea controla lumea. Le-ar fi placut si lor sa fie acolo, dar nu au mai apucat. Pana si Marea Britanie era prea mica pentru un imperiu atat de mare. Competitorii lor, taristii, au cucerit Asia km cu km, pana la Pacific
Pentru occident, a mai ramas o mare rezerva naturala neutilizata: Groenlanda.
Are cam toate bogatiile pe care au pus mana rusii (mai putin paduri): de la petrol la gaze, de la aur la uraniu, de la diamante la minerale rare. Cu Groenlanda in buzunar, americanii, pe termen lung, ar putea echilibra balanta cu rivalii lor, in domeniul resurselor.
Prinsa intre ciocan si nicovala, Europa i-a suportat multe lui Trump. Va fi la fel si in cazul Groenlandei. Un acord corect, pe ambele dimensiuni (securitate + resurse naturale), cu Danemarca, sau chiar mai larg (incl. Norvegia, Canada, Islanda, GB, UE, Nato) ar putea fi o rezolvare ideala.
Vor ceda groenladezii de buna voie? Cand am ajuns eu acolo erau foarte mandri ca tocmai isi obtinusera autonomia, prin vot. Noi am primit autorizarile si am tinut apoi contactul oficial, nu cu danezii, ci cu guvernul autonom: Naalakkersuisut. Am incercat si cu danezii, dar ni s-a spus: “Nu putem sa va ajutam. Ei au acum guvernul lor”. Dar cei care au adus civilizatia pe insula au fost danezii. Inuitii au trecut de la sanie la snowmobil cu ajutorul Danemarcei. Supermarket, masini, drumuri, locuinte incalzite si conditii de trai care ar fi un vis pentru multi din restul lumii. Dar, au vrut suveranism. Daca vor face coada la McDonald’s, mestecand guma americaneasca cu ambalaj inscriptionat “Keep Greenland clean”/For us, pardon, US… vom vedea”, scrie celebrul alpinist român Constantin Lăcătușu pe pagina sa de Facebook.
- Sursa text și foto: Facebook – Constantin Lăcătușu
- Intertitlurile și sublinierile aparțin redacției
