În ultimele luni, cercurile politice europene rostesc din ce în ce mai des și mai puțin timd aceeași concluzie: Europa și-a greșit strategia digitală. Ani întregi, liderii UE au crezut că pot controla internetul global doar prin legislație, ignorând complet faptul că nu poți dicta regulile unei lumi tehnologice pe care n-o construiești tu însuți. Această convingere, împachetată frumos în teorii academice, a lăsat continentul dependent de infrastructuri și servicii străine, relatează The Conversation.
O strategie bazată pe iluzii legislative
Timp de un deceniu, s-a promovat o idee confortabilă: că UE poate controla giganții tech americani prin reglementări. Că „Efectul Bruxelles” ar fi suficient pentru a impune global normele europene și că dreptul, nu tehnologia, e cheia suveranității digitale.
Acest optimism a fost alimentat de teorii precum „constituționalismul digital”, care au reinterpretat haosul comercial al platformelor private ca un proces benign, aproape inevitabil. În realitate, acest lucru reprezenta o poveste convenabilă care acoperea incapacitatea Europei de a-și dezvolta propriile servicii digitale: motoare de căutare, hărți, stocare cloud, rețele sociale, infrastructuri AI.
Momentul de cotitură: Victoria lui Trump
Schimbarea reală a început în 2024, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Când Meta a anunțat în ianuarie 2025 că renunță la colaborarea cu verificatorii independenți pentru a se alinia priorităților administrației americane, mesajul a fost clar: platformele nu se mai simt obligate să respecte normele UE decât atunci când le convine.
Prezența masivă a directorilor Big Tech la Washington la început de mandat a arătat încă o dată cine dictează ritmul în economia digitală globală. Bruxellesul, între timp, a rămas cu propriile iluzii despre hegemonia legislativă.
Raportul Draghi, diagnosticul care a zguduit Europa
În acest climat tensionat, raportul semnat de Mario Draghi, „Viitorul competitivității europene”, a făcut ca optimismul forțat să se spargă ca un balon. Documentul spunea negru pe alb: UE depinde de țări terțe pentru peste 80% din produsele și serviciile sale digitale critice. O dependență care nu mai poate fi ascunsă sub discursuri despre „puterea normativă a Europei”.
Rezultatul? Un val de reevaluări în Parlamentul European. Politicieni precum Alexandra Geese, Axel Voss și Aura Salla au virat rapid spre paradigma suveranității tehnologice, cerând simplificarea legislației și mobilizarea fondurilor pentru proiecte tehnologice autentice.
EuroStack și ideea unei infrastructuri digitale europene
În acest nou context, două inițiative au început să capete vizibilitate:
- o platformă europeană de streaming de știri bazată pe AI
- EuroStack, proiectul care urmărește crearea unei infrastructuri digitale proprii în UE
Dacă prima rămâne deocamdată teoretică, EuroStack a devenit un punct de sprijin pentru Bruxelles. În documentele sale, proiectul critică frontal obsesia UE pentru reglementarea Big Tech și avertizează că Europa riscă să rămână „o colonie americană” în domeniul digital.
Comisarul pentru suveranitate tehnologică, Henna Virkunnen, a susținut public inițiativa în iunie, semn că lucrurile nu mai pot continua în logica veche.
Europa trebuie să construiască, nu doar să reglementeze
UE pregătește în prezent un plan de simplificare a regulilor digitale, dar provocarea este uriașă: trebuie protejat ceea ce funcționează, fără a repeta obsesia pentru norme în detrimentul investițiilor concrete.
Dacă Europa vrea să-și reducă dependența tehnologică, nu-i mai ajung discursurile despre suveranitate digitală. Are nevoie de platforme, infrastructuri și servicii construite în interiorul propriilor granițe.
Reglementările au avut un rol important, dar n-au făcut niciodată internetul european mai puternic. Tehnologia, în schimb, poate, iar acum, UE nu mai are luxul de a amâna această realitate.
