Într-un efort coordonat de a-l recuceri pe actualul președinte american Donald Trump, liderii NATO reuniți la Haga au livrat un summit ce a părut, pentru unii analiști, mai degrabă o piesă de teatru politic decât o dezbatere strategică. Potrivit unei analize realizate de Reuters, evitând subiectele fierbinți precum războiul din Ucraina, relația complicată cu Rusia sau posibila reducere a prezenței americane în Europa, alianța s-a concentrat pe o singură direcție: să-i facem pe plac lui Trump.
Rutte a scris ca Trump. NATO a vorbit pe limba sa.
Summitul, „regizat” de secretarul general al NATO, Mark Rutte, a fost scurt și controlat, menit să evite orice risc de conflict cu Trump. Complimentele la adresa liderului de la Washington au fost abundente și fără subtilitate: „Europa va plăti într-un MARE fel, aşa cum ar şi trebui, şi va fi victoria ta”, a scris Rutte într-un mesaj stilizat deliberat ca un tweet trumpist.
Președintele lituanian a propus, în aceeași notă, un nou motto: „Make NATO Great Again”, iar Trump a fost răsplătit cu o cină regală în palatul regelui olandez și o onoare rară – cazarea peste noapte în reședința monarhului.
Articolul 5 salvat, dar cu ce cost?
În schimbul acestui tratament, Trump a reiterat angajamentul SUA față de Articolul 5 al Tratatului NATO – clauza de apărare colectivă. Cu toate acestea, acest angajament a venit cu o condiție: cheltuieli militare crescute. Liderii europeni s-au angajat, într-un gest fără precedent, să atingă un prag de 5% din PIB pentru apărare.
Această promisiune, însă, pare greu de onorat. Majoritatea statelor europene, deja împovărate de datorii și presiuni sociale, nu își pot permite astfel de alocări. Analistul Guntram Wolff avertizează că obiectivul este „nerealist”, iar îndeplinirea lui ar necesita reduceri drastice în alte domenii sau creșteri de taxe.
Ucraina, ignorată. Rusia, menajată.
Poate cea mai mare controversă a summitului a fost absența aproape totală a Ucrainei și a Rusiei din discuții. Textul final al reuniunii a fost scurt – doar cinci paragrafe – și a evitat să numească agresiunea rusă în Ucraina drept „război” sau „invazie”. Mai mult, nu a reafirmat nici măcar angajamentul anterior privind viitoarea aderare a Ucrainei la NATO.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost invitat doar la cina informală, nu la reuniunea principală, iar sprijinul SUA pentru Kiev rămâne mai rezervat decât în perioada administrației Biden.
„Un summit NATO care ignoră războiul din Ucraina ar trebui să ne îngrijoreze pe toți”, avertizează Julianne Smith, fost ambasador american la NATO.
Promisiuni fără acoperire?
În spatele declarațiilor de forță se ascunde o realitate incomodă: Europa nu are, în acest moment, resursele necesare pentru a susține obiectivul de 5% din PIB pentru apărare. În unele țări, precum Spania sau Slovacia, guvernele au indicat clar că obiectivul este „incompatibil cu statul social” sau cu nevoia de a reduce împrumuturile.
În Franța se discută deja despre includerea unor cheltuieli colaterale în bugetul apărării – precum salariile jandarmilor – în timp ce altele mizează pe termene lungi, de până la un deceniu, pentru a dilua presiunea obiectivului.
Consecințe economice și politice
Nick Witney, expert al Consiliului European pentru Relații Externe, avertizează că aceste angajamente pot genera consecințe sociale și politice periculoase: „Populațiile deja nemulțumite vor deveni o pradă mai ușoară pentru populiștii care cresc în toată Europa”.
Țări precum Polonia, Finlanda sau statele baltice, aflate în proximitatea Rusiei, sunt dispuse să suporte costurile. În restul continentului, însă, miza este menținerea echilibrului între securitate și sustenabilitatea financiară.
Un summit pentru Trump, nu pentru NATO
Summitul de la Haga a reușit ceea ce și-a propus – să-l recâștige pe Trump. Însă, în schimbul acestei validări, NATO a evitat discuții esențiale despre strategia sa de viitor, și-a împovărat membrii cu obiective financiare discutabile și a oferit Kremlinului o tăcere periculoasă.
În cuvintele fostului ambasador Peter Bator: „Tocmai am ratat o ocazie de a trimite un mesaj strategic liderului de la Kremlin. Iar acest lucru ne va costa”.
