Efortul Uniunii Europene de a elimina complet importurile de gaz rusesc până la finalul anului 2027 se lovește de o rezistență neașteptată: Turcia. Țară-cheie de tranzit la granița blocului comunitar, Ankara a declarat că nu va sprijini planul european și refuză să colaboreze în privința cerințelor suplimentare de monitorizare a originii gazului.
Ankara: „Nu aplicăm decât sancțiunile ONU”
Într-o declarație transmisă pentru POLITICO, Ministerul de Externe al Turciei a subliniat că țara nu susține sancțiunile unilaterale.
„Turcia consideră că sancțiunile unilaterale riscă să perturbe economiile și să amplifice problemele de securitate energetică. Vom aplica doar sancțiunile aprobate de Consiliul de Securitate al ONU.”
Această poziție înseamnă că Turcia nu va furniza informații despre fluxurile de gaz care trec prin teritoriul său, ceea ce riscă să transforme țara într-o veritabilă „portiță energetică” pentru gazul rusesc.
Două interconectoare cu risc ridicat: Bulgaria și Grecia
Experții în energie avertizează că punctele de intrare din Turcia în UE – Strandzha-Malkoclar (Turcia-Bulgaria) și Kipi (Turcia-Grecia) – sunt canale prin care gazul rusesc ar putea ajunge în Europa fără trasabilitate clară.
Sub un acord din 2023, compania bulgară Bulgargaz importă GNL prin terminale turcești, dar procesul este opac. Gazul trece prin compania de stat turcă BOTAŞ, iar apoi este livrat la granița UE. Lipsa unei monitorizări independente face imposibilă verificarea dacă gazul este sau nu rusesc.
„Nu știm dacă gazul livrat Bulgariei este același cu cel recepționat în terminalele din Turcia. Există un risc ridicat ca el să provină din Rusia,” afirmă Aura Săbăduș, expert în piața gazelor de la ICIS.
Bruxelles-ul fără pârghii legale asupra Turciei
Deși Turcia nu este stat membru UE, Bruxelles-ul are nevoie de cooperarea sa pentru ca planul energetic să funcționeze. În lipsa unui cadru legal comun, UE nu poate obliga autoritățile vamale turce să furnizeze date și nu poate efectua verificări directe.
„Ce jurisdicție are UE asupra Turciei? Niciuna. Nu pot verifica documentele vamale turcești. E un joc de-a șoarecele și pisica,” adaugă Săbăduș.
Relații UE–Turcia, la un minim istoric
Refuzul Turciei vine într-un moment delicat în relațiile cu UE, tensionate de criza democratică internă și de pozițiile divergente în politica externă. Potrivit fostului diplomat Mehmet Öğütçü, Ankara nu are niciun stimulent real să coopereze fără concesii majore.
Comisia Europeană ia în calcul „stimulente” diplomatice pentru a determina Turcia să colaboreze – printre acestea, reluarea negocierilor privind aderarea sau deblocarea finanțărilor pentru proiecte verzi.
Turcia, la rândul ei, a transmis că este „deschisă cooperării” cu UE pe teme energetice, dacă Bruxelles-ul acceptă reluarea dialogului la nivel înalt.
Riscul energetic rămâne: Gazul rusesc, intră pe ușa din spate
Deși în 2024 UE a importat doar 1,9 miliarde de metri cubi de gaz prin interconectoarele cu Turcia, cifra ar putea ajunge la 5,4 miliarde – echivalentul a 20% din importurile pe conducte din Rusia în anul precedent. Într-un plan de eliminare totală, chiar și aceste volume reduse pot anula eforturile Uniunii.
„Dacă Turcia refuză să coopereze cu privire la transparența fluxurilor de gaz, autoritățile europene nu vor avea datele necesare pentru a evalua corect originea acestuia,” a avertizat europarlamentarul Ville Niinistö.
