În contextul războiului din Europa, neutralitatea militară a Austriei rămâne de neclintit. Cu toate acestea oficialii au transmis că neutralitatea acestora nu trebuie confundată cu indiferența sau pasivitatea
Neutralitatea geopolitică a mai multor țări europene a suferit modificări majore odată cu invazia Ucrainei de către Rusia din 24 februarie. Arhitectura de securitate a continentului european a fost pusă la încercare de acest conflict și a determinat țări precum Suedia și Finlanda să renunțe la neutralitatea militară și să se alăture alianței NATO.
Cu toate acestea, Austria continuă să stea în banca ei, neavând de gând să se alăture alianței de securitate, în ciuda războiului care se desfășoară în Europa.
La aproape șase luni de la criza ucraineană, nu există nicio dezbatere serioasă în Austria cu privire la aderarea oficială la NATO.
Optzeci la sută dintre austrieci își doresc ca țara lor să rămână în afara alianței occidentale, iar spiritul de neutralitate rămâne popular și în rândul politicienilor austrieci indiferent de apartenența lor politică.
Pe 7 martie, cancelarul Karl Nehammer, un politician conservator, a scris pe Twitter că neutralitatea austriacă „nu este dezbătută”, iar liderul Partidului Social Democrat din Austria, de centru-stânga, Pamela Rendi-Wagner, cataloghează frecvent neutralitatea Vienei ca fiind „nenegociabilă.”
„După experiența oribilă a celor două războaie mondiale și a regimului terorist nazist, neutralitatea este adânc înrădăcinată în mentalitatea populației austriece”, a declarat Wolfgang Pusztai, fostul atașat austriac al apărării, pentru Al Jazeera.
„Publicul larg asociază neutralitatea cu prosperitatea economică și securitatea, chestiuni de care Austria s-a bucurat din abundență în ultimii 60-70 de ani.”
De-a lungul anilor, această strategie de politică externă a ajutat țara să-și mențină costurile de apărare relativ scăzute. De asemenea, neutralitatea i-a permis Austriei să se integreze în arhitectura economică a Occidentului, culegând totodată beneficiile comerțului cu Uniunea Sovietică și mai târziu cu Rusia.
În cele din urmă, Austria nu se află sub nicio amenințare militară din partea vreunei puteri străine, toți vecinii săi fiind colegi membri ai UE.
Astfel Austria, spre deosebire de Suedia și Finlanda, nu necesită apartenența la NATO pentru a fi apărată, pentru ei aderarea la NATO reprezintând mai degrabă o chestiune de solidaritate internațională.
Anamaria Kopornyai-Toth
